Rugati-va, este gratis !!!

Intr-o zi, un om a murmurat:
‘Doamne, vorbeste-mi!’
si un copac si-a frematat frunzele, dar el nu a auzit.

Apoi a intrebat mai tare:
‘Doamne, de ce nu-mi vorbesti?’
si un tunet a zguduit cerul, dar el, din nou, nu a auzit.

Omul a privit in jurul sau si a spus:
‘Doamne, lasa-ma sa Te vad!’
si o stea a luminat cerul, dar el nu a observat.

Atunci a inceput sa strige:
‘Doamne, fa o minune!’
si in clipa aceea s-a nascut un copil, dar el nu a stiut.

Disperat, omul striga mai tare:
‘Atinge-ma, Doamne, si arata-mi ca esti langa mine!’
Acestea fiind spuse, Dumnezeu a coborat si l-a atins, dar acesta a alungat fluturele care zbura langa el si si-a continuat drumul.

Ai grija sa nu pierzi o binecuvantare doar pentru ca nu iti apare in felul in care tu te astepti sa se manifeste.

Singuratatea este o iluzie. In clipa in care crezi ca esti singur, de fapt Tot Ceea Ce Te Inconjoara este alaturi de tine. Teama de singuratate este formata prin intermediul perceptiei in separare. Datorita faptului ca ai impresia ca esti o piesa individuala din acest puzzle numit viata, iti creezi diverse experiente in relatie cu celelalte piese. De fapt, realitatea este ca totul este interconectat.

Daca vei merge dincolo de aparentele fizice, vei intelege ca singuratatea este o fictiune experimentata prin teama de ratacire. In momentul in care nu mai ai un punct de reper, atunci iti pierzi directia. Insa daca acest punct de reper este in exteriorul tau, atunci, brusc, viata ta devine dependenta de circumstantele exterioare.

De aceea, niciodata nu iti vei gasi pacea in exterior. Pacea ta este deja in tine, asteptand sa fie activata si experimentata. Este adevarat ca mediul exterior iti poate influenta starea interioara, dar daca tu iti raportezi pacea la mediul exterior, atunci pacea ta va depinde intotdeauna de modul in care exteriorul se manifesta.

Singuratatea a avut un rol important in vietile oamenilor care au schimbat lumea. Bineinteles, la fel ca oricare element existential, singuratatea poate fi perceputa atat in mod inalt, cat si intr-un mod negativ. Poti face din singuratate dusmanul tau, insa, in acelasi timp, singuratatea iti poate fi cel mai bun prieten. Totul depinde de tine, de perceptia ta si de locul din care privesti.
De multe ori, singuratatea si linistea merg brat la brat in acest drum existential. Linistea poate fi dobandita foarte usor cand mediul exterior este in tacere. Iar singuratatea iti poate oferi aceasta tacere. Singuratatea iti poate oferi locul, insa ceea ce faci tu in acest loc depinde doar de tine. Unii oameni se sinucid din cauza singuratatii, iar altii creaza adevarate capodopere in clipele de singuratate.

Daca singuratatea a ajuns in viata ta, inseamna ca acum, mai mult ca niciodata, ai ocazia sa vorbesti cu tine, sa petreci mai mult timp cu tine si, poate cel mai important, sa te asculti mai mult. Si vei putea face asta foarte bine, deoarece in liniste totul se aude mai clar. Singuratatea iti ofera privilegiul de a purta o discutie clara cu locul in care te afli, cu viata pe care o traiesti. Acum ai ocazia sa iti spui tot ce ai de spus, fara a te mai cenzura.

De multe ori, ai tanjit la cateva clipe de liniste si de tacere. Singuratatea iti ofera aceste cadouri. Primeste-le cu inima deschisa, fara teama sau suspiciune. Totul te conduce la un bine mai mare, chiar daca de multe ori mintea noastra nu intelege acest adevar. Totul ne conduce la Binele Suprem. Insa, nu uita: niciodata sa nu judeci un drum dupa inceputul lui. De fapt, niciodata sa nu judeci.

Paradoxal, de multe ori te simti singur chiar daca esti in compania unei/unor persoane, iar alte ori te simti complet chiar daca esti doar in compania ta. Vezi tu, singuratatea este relativa. Si interpretabila. Asa ca, nu eticheta singuratatea in functie de experientele pe care le-ai avut pana acum. Viata nu se repeta. Totul este nou. In fiecare clipa, tu esti o fiinta noua. Nu te raporta la o experienta anterioara sau viitoare, deoarece uiti sa traiesti experienta actuala.

In clipele de singuratate, permite-ti sa faci liniste si sa primesti aceasta stare cu inima deschisa. In liniste, gandurile devin mai limpezi, simturile devin mai ascutite, detaliile devin mai evidente, mesajele devin mai clare. Singuratatea iti ofera tacere, iar tacerea iti poate oferi liniste, iar daca ai liniste, ai totul. Daca in interiorul tau este liniste, atunci exteriorul iti va oferi liniste, deoarece lumea exterioara este manifestarea interiorului tau.
Nu percepe singuratatea ca pe un monstru. Nu acesta este rolul ei. Singuratatea vine in viata ta pentru a-ti oferi clipe de pace si contemplatie. De ce nu ai primi aceste binecuvantari cu inima deschisa? Cu totii avem la un moment dat un ragaz de la ritmul alert al lumii fizice. Tuturor ne prinde bine o vacanta de la mediul exterior. In aceasta vacanta avem ocazia de a ne consolida relatia cu noi insine, iar daca avem o relatie constienta cu Sinele nostru, atunci vom realiza ca niciodata nu suntem singuri.

Forta Infinita care ne-a creat salasluieste in interiorul nostru. Ea ne-a oferit viata, Ea ne sustine viata. Daca devenim constienti de legatura pe care o avem cu Divinitatea, atunci singuratatea va deveni o binecuvantare, o oaza de liniste, un prilej de a petrece clipe alaturi de Sinele Adevarat.

Nu fugi de singuratate, ci primeste-o cu inima deschisa. In fiecare zi, fa-ti un obicei din a petrece clipe cu Sinele tau, cu Infinitul Nevazut. Permite-ti sa faci liniste. Permite-ti sa comunici cu Centrul Fiintei Tale, permite-ti sa descoperi Cine Esti Cu Adevarat, permite-ti sa te asculti si sa te intelegi. Iar daca tu vei face pace cu tine, atunci vei primi pace si de la mediul exterior. Si sa nu uiti niciodata: Dumnezeu este intotdeauna cu tine si iti vorbeste in permanenta. Fa liniste si asculta-L.- Catalin Manea – http://www.garbo.ro

Am învățat să trăiesc… pentru că există o diferență între a trăi și a exista.
Am învățat să fiu bună, empatică și dedicată oamenilor, dar să nu uit că eu sunt cea mai importantă persoană din viața mea.
Am învățat să fiu îngăduitoare cu ignoranții și să fiu iertătoare cu cei răi și cu proștii.
Am învățat că a aștepta după alții înseamnă timp pierdut și amânări inutile.
Am învățat că nu are rost să mă zbat să fac parte dintr-o viață în care nu sunt dorită și nici să rămân în locuri unde nu mai am niciun rost.
Am învățat că oamenii care nu caută apropierea de mine nu îmi simt lipsa și prin urmare, cine nu îmi simte lipsa nu mă iubește.
Am învățat să fiu mai rezervată în a mă implica sufletește și să fac diferența între cei care mă iubesc și cei care doar mă folosesc.
Am învățat că dacă cineva mă iubește cu adevărat nu îmi va da motive să mă îndoiesc de asta. Am învățat că mai întâi de toate trebuie să încerc să mă ajut singură și abia apoi să strig după ajutor.
Am învățat că de multe ori în spatele bunelor intenții se ascund interese proprii.
Am învățat să nu caut mereu vinovați pentru eșecurile mele și să îmi asum cu responsabilitate și cu demnitate greșelile.
Am învățat că am voie să greșesc și că oamenii nu au voie să mă judece. Că nu trebuie să cer aprobări pentru a trăi cum vreau. Că nu trebuie să mă simt vinovată și nici să mă justific pentru felul în care îmi administrez viața.
Am învățat că am dreptul să fac doar ce vreau eu și că uneori n-ar trebui să mă intereseze ce vor alții.
Am învățat că trebuie să îmi protejez secretele și că este important să fiu selectivă în privința oamenilor în fața cărora mă pot destăinui, pentru că unii te ascultă doar pentru a afla informații despre tine, pe care mai târziu le vor folosi împotriva ta.
Am învățat că exhibandu-mi fragilitatea sufletească îmi asum riscul să se profite de vulnerabilitatea mea.
Am învățat că nu am dreptul să depind de nimeni pentru a fi fericită.
Am învățat că rațiunea nu poate fi mereu în consens cu inima și că ambele pot fi supuse rătăcirilor.
Am învățat să respect și să accept alegerile celorlalți, chiar dacă acestea îmi influențează viața și îmi răstoarnă universul. Am învățat că iubirea nu trebuie păzită.
Am învățat că nu merită să plâng după oamenii care nu m-au iubit și care m-au abandonat. Că aceia care m-au însoțit o perioadă pe drumul meu, iar apoi au cotit brusc pe alte drumuri, nu au fost decât niște umbre, care doar m-au privat de soare…
Am învățat să nu mai privesc spre trecut, pentru că nu într-acolo mă îndrept.
Am învățat că viața înseamnă alegeri și că niciodată nu este prea târziu să o trăiesc așa cum doresc.
Am învățat că atunci când iubești, nu există distanțe care să nu poată fi parcurse.
Am învățat că iubirea și binele nu le pot oferi cu forța celor care nu le vor.
Am învățat să stau uneori doar eu cu mine și să nu mă mai simt singură… și, că de multe ori pot fi înconjurată de o mulțime de oameni și totuși să cunosc cea mai cumplită singurătate.
Am învățat să mă bazez pe propriile mele puteri, să cred în mine și să nu-i mai las pe alții să mă descurajeze, sau să îmi spună ce și cât pot.
Am învățat că valoarea reușitelor mele este direct proporțională cu lipsa de importanță pe care o acord lucrurilor și oamenilor care nu merită.
Am învățat că doar eu știu cel mai bine cine sunt cu adevărat și că fiecare om mă poate vedea diferit. Că voi fi aprobată și dezaprobată în egală măsura pentru ceea ce sunt.
Am învățat să nu mai ascult păreri despre mine. Că oamenii mă vor judeca mai mult după prejudecăți proprii, decât după calitățile mele obiective.
Am învățat că oricât de bună aș fi, oamenii îmi vor căuta defecte. Iar atunci când nu le vor găsi, le vor născoci. Pentru că unii nu suportă să vadă la alții un spirit superior.
Am învățat că oricât de mult m-aș strădui, nu voi reuși niciodată să-i mulțumesc pe toți.
Am învățat că nu este important să fiu acceptată de toată lumea. Că îmi pot vedea de drum și fără să am aprobarea tuturor.
Am învățat să pierd, să uit, să iert și să ignor.
Am învățat că trebuie să existe și buni și răi, dar, că oricine se poate schimba neașteptat, atât în bine, cât și în rău.
Am învățat că omul rezonabil se adaptează lumii în care trăiește și că doar omul nerezonabil persistă în încercarea lui de a adapta lumea la el. Că dorințele și nevoile mele nu trebuie să fie o prioritate pentru ceilalți.
Am învățat să nu mai am așteptări. Pentru că oamenii nu se vor purta mereu echitabil și nu vor fi mereu recunoscători când îi ajut. Iar unii vor uita de îndată ajutorul oferit.
Am învățat că oamenii te resping dacă nu le faci mereu pe plac și te uită dacă nu mai au nevoie de tine.
Am învățat că nu sunt obligată să îmi ascund sentimentele și părerile față de ceilalți și că nu trebuie să-i menajez pe aceia care nu suportă sinceritatea. Că a fi asertivă înseamnă a fi liberă și că nimic nu e mai de preț ca libertatea.
Am învățat să îmi cunosc limitele pentru că doar eu pot forța depășirea acestora.
Am învățat că uneori, un dialog cu mine însămi mă poate ajuta de o mie de ori mai mult, decât dacă aș discuta cu alte persoane.
Am învățat că atunci când o ușă se închide, o alta se deschide, dar totul e să nu-mi rup gâtul traversând holul dintre ele.
Am învățat că starea mea de dispoziție depinde doar de mine, nu de starea vremii, nici de toanele altora.
Am învățat să merg tot mai sigură pe propriile-mi picioare, dar să nu uit niciodată cine m-a susținut să nu cad.
Am învățat că atunci când cineva îmi face brânci, trebuie să mă ridic cu spatele, altfel ar trebui să îngenunchez și, numai Dumnezeu merită să stai în genunchi în fața Lui.
Am învățat să nu mă mai cert și să evit conflictele. Am învățat că proștii nu au acces la ironie și de aceea se vor opri la insultă.
Am învățat că dacă unii oameni mă vorbesc pe la spate, înseamnă că nu se află în poziția care să le permită să imi dea peste nas.
Am învățat că cel mai mare compliment pe care îl pot face prostiei unora, este să mă dau la o parte că să o vadă toată lumea.
Am învățat să iubesc viața cu tot ce îmi oferă, să iubesc oamenii și să iubesc tot ceea ce a creat Dumnezeu. Am învățat să zâmbesc chiar și atunci când sufletul îmi plânge și, că după orice zi grea există un mâine, care îmi va oferi noi șanse de reușită.
Am învățat să fiu eu și să nu îmi fie teamă să mă arăt cu bune și cu rele.
Am învățat să mă iert și să mă iubesc.- http://www.irinab.com/

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Trezire divina. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s