Voi merge cu fruntea sus

Continuand sa fim o materie prima a schimbarilor uitam ca de fapt viata trebuie sa fie o cautare. O experienta prin care maturizandu-ne, sa constientizam sensul pentru care am fost creati. Maturizandu-te poti patrunde clipa de clipa tot mai adanc in princiipile vietii. Fiecare dintre noi ne-am nascut inocenti, fara sa putem deosebi ce este bine de ce este rau. Dar orice copil nascut devine batran dupa trecerea timpului. Insa, batranetea nu garanteaza maturitatea. Maturitatea vine din constientizare. Si nu poti ajunge la cea mai ascutita inteligenta plonjand de la o varsta frageda in momentul prezent. Cresterea se face treptat. Si nu experienta de viata caracterizeaza aceasta crestere. Tine mai mult de calatoria launtrica, de experientele interiorului. Ajuns acolo in interiorul tau, descoperindu-te, maturitatea incepe sa dea gratie tuturor actiunilor tale. Tot ce faci te exprima, purtand semnatura ta. Incepi sa iti dai seama ca nu existi doar ca sa traiesti imbatranind. Omul matur nu tine seama de altii si nu depinde de parerile lor. Tot ce face este autentic si reuseste sa transmita ceea ce vrea sa spuna. Niciodata nu spune ce vor altii sa auda.

Omul matur nu creste doar fizic – el creste in toate privintele.
Atunci cand cresterea este una sanatoasa, poti sa te hranesti din “hrana tare” – hrana ce este pentru oamenii mari. Pentru aceia a carora judecata s-a desprins prin intrebuintare, sa deosebeasca binele si raul. “Copiii” intr-adevar plutesc si sunt purtati de orice val de invatatura. Dar nici cine a crescut si s-a dezvoltat nu se poate lauda ca stie deja totul. Maturizarea urmeaza procesul unei calatorii. Pe masura ce te apropii de locul destinatiei, capacitatea de cunostientizare creste inevitabil, iar bucuria ti-e tot mai mare. Scopul nu este doar sa calatoresti, ci sa ajungi acolo la destinatia Adevarului.
Nimeni nu a fost creat pentru o viata mediocra, obisnuita sau fara importanta. Dimpotriva, fiecare suntem scopul unei existente ce accepta doar originalul. Dar exista o singura directie pe care o putem alege daca nu dorim sa fim doar niste adulti dizolvati in copii – adulti care se afla intr-o lume competitiva , unde dorinta de putere este totul si ideea de a fi cineva important domina intreaga lor fiinta – exemplul absolut. Maturitatea nu cauta si nu isi doreste asa ceva. Este imponderabila. Asemenea florii de lotus – este pe apa, dar apa nu o atinge. Omul matur ramane in lume, dar lumea nu mai are niciun impact asupra lui. Ba mai mult, viata lui poate sa influenteze lumea. El va parea acelasi, dar nu va fi acelasi. Va fi in lume, dar nu lumea nu va fi in el. Doar un om matur poate alege sa nu se bucure de toate placerile oferite de lume. El croieste carari drepte cu picioarele lui, iar pentru bucuria ce ii sta inainte, reuseste sa isi pastreze ochii atintiti spre rasplatire. Stie ca departandu-se de Adevar, ar merge dupa lucruri de nimic, care nu aduc niciun folos. Ai nevoie de contrast ca sa poti face diferenta intre lucruri. Este dureros sa cresti. Dar durerea aduce agerime. Cu cat platesti mai mult, cu atat ai mai mult de castigat. Iar daca ti-ai putea risca toata viata dorindu-ti sa cresti din ce in ce mai mult, in toate privintele, ajungand la Cel ce este Capatul, realizarea ta va fi rasplatita. Imbatranirea inseamna irosire – Cresterea inseamna constientizare!- http://elenapitigoi.wordpress.com

Omenirea este intr-o cautare continuua. Toti cauta ceva anume.Unii cauta fericirea, unii cauta bogatia, altii cauta satisfactia trupului, unii cauta implinirea profesionala…altii il cauta pe Dumnezeu.Insa in vreme ce majoritatea cauta doar implinirile pamantesti, procentajul este prea mic al celor care Il cauta pe Dumnezeu si care cauta sfintirea, prea putini mai doresc plinatatea Dumnezeirii in viata lor.
„Duhul necurat, când iese afară dintr-un om, umblă prin locuri fără apă şi caută odihnă. Fiindcă n-o găseşte, zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit.”Şi, când vine, o găseşte măturată şi împodobită.
Atunci se duce de mai ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el; intră împreună în casă, se aşază în ea, şi starea de pe urmă a omului aceluia ajunge mai rea decât cea dintâi.”
Atunci cand Il intalnim pe Dumnezeu viata noastra se schimba.Tot ceea ce a fost pacat si intinat in noi, sangele lui Iisus curata. Ne elibereaza de toate duhurile necurate si Templul nostru (casa noastra) este curatit si impodobit de Insasi Tatal. Numai ca acestor duhuri care sunt gonite, nu le plac locurile pustii si fara hrana, si cauta din nou un loc unde sa poposeasca.Si unde ar putea sa mearga in cautare decat in locurile in care a mai fost…?
Acum intervine acel lucru pe care vreau sa il subliniez.

Ce gaseste la intoacerea lui? Gaseste o casa curata si impodobita sau gaseste o casa goala?

Suntem nascuti din nou, templul casei noastre este curatit, dar impodobirea o face Duhul Sfant. Prezenta Duhului Sfant umple si impodobeste fiinta noastra.Fara plinatatea Duhului in noi nu putem avea biruinta. Vrem sa facem binele dar ne lipseste puterea necesara. Ap. Pavel spune „Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac”
Oricat de puternici ne credem, oricat de mult dorim sa traim in sfintenie, este cu neputinta fara a avea puterea Duhului in noi. De-altfel, nu putem separa pe Duhul Sfant de Tatal si Fiul. El face parte din trinitate. A nu crede in puterea Duhului Sfant este ca si cum am crede Biblia pe jumatate. Ori nu putem desparti noi trinitatea.Cand ne-a lasat porunca din Matei , nu a facut referire doar la Tatal si la Fiul, ci a spus:
Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Innoirea mintii noastre o face doar Duhul Sfant .”El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt”

Cum este casa ta? Cum este casa mea?
Domnul sa ne dea intelepciune sa nu lasam casa noastra goala.-
http://maiexistaosansa.blogspot.ro
Acesta este cel mai mare secret al succesului dintre acele ce se pot spune în cuvinte. Un braţ viguros poate sparge un scut şi chiar să ia viaţa cuiva, însă doar nevăzuta putere a iubirii poate deschide inimile oamenilor; şi până nu voi stăpâni această artă, nu voi fi mai mult decât un iubitor de mărunţisuri. Voi face din iubire cea mai puternică armă şi nici unul dintre cei pe care îi voi provoca nu se va putea apăra de forţa ei.
Argumentele i-ar putea contrazice; vorbele mele i-ar putea face bănuitori, chipul meu i-ar putea face să mă suspecteze, totuşi iubirea mea va topi toate inimile ca un soare ale cărui raze desgheaţă pământul îngheţat.

Şi cum voi face astea? De acum înainte, voi privi toate lucrurile cu iubire şi mă voi naşte din nou. Voi iubi soarele, pentru că îmi încălzeşte corpul; voi iubi ploaia pentru că îmi purifică spiritul; voi iubi lumina pentru că îmi arată calea; voi iubi şi întunericul, pentru că îmi arată stelele.
Voi spune bun-venit fericirii, pentru că mă face mărinimos; şi voi îndura tristeţea, pentru că îmi deschide sufletul. Voi aprecia recompensele, dacă ele mi se cuvin; voi spune bun-venit şi piedicilor, pentru că ele sunt cele ce mă întăresc.
Îmi voi iubi duşmanii, şi ei îmi vor deveni prieteni; îmi voi încuraja prietenii, şi ei îmi vor deveni fraţi; voi căuta întotdeauna motive să binecuvântez; niciodată nu îmi voi găsi scuze să bârfesc. Când voi fi tentat să critic, mă voi înfrâna; când voi merge la rugăciune, îmi voi înălţa vocea din toate puterile.

Oare ceea ce spun păsările, vântul, marea şi întreaga natură nu este o rugăciune către Creator? Nu pot vorbi Creatorului în acelaşi mod? De acum înainte îmi voi aminti acest secret, iar el îmi va transforma viaţa.

Şi cum voi face? Voi iubi toţi oamenii, pentru că fiecare are calităţi care merită admirate, chiar dacă uneori ele sunt ascunse. Cu iubire voi sfărâma zidul de suspiciune şi ura pe care l-au construit în jurul inimii lor şi în loc voi construi poduri, astfel ca iubirea mea să intre în sufletul lor.
Voi iubi pe cei cu voinţa puternică, pentru că ei mă pot inspira. Îi voi iubi pe cei care eşuează, pentru că ei mă pot învăţa. Voi iubi regii, pentru măreţia lor, îi voi iubi pe cei umili, pentru că sunt divini. Îi voi iubi pe cei bogaţi, pentru singurătatea lor; îi voi iubi şi pe cei săraci, pentru simplitatea lor. Îi voi iubi pe cei tineri pentru încrederea pe care o au; îi voi iubi pe cei bătrâni, pentru înţelepciunea pe care o dăruiesc. Îi voi iubi pe cei frumosi, pentru armonia lor. Îi voi iubi pe cei urâţi, pentru sufletul lor însetat de pace.

Dar cum voi întâmpina reacţiile celorlalţi? Cu iubire. Tot aşa cum iubirea este arma care deschide sufletele oamenilor, ea este şi scutul care respinge săgeţile urii şi suliţele furiei. Răutatea şi descurajarea se vor izbi de noul meu scut şi vor deveni mai blânde decât ploaia de primăvară. Scutul mă va proteja de mijlocul lumii şi mă va sprijini când voi fi singur.

Şi cum voi întâmpina pe cei care mă vor înfrunta? Într-un singur fel: în linişte, rostind în sinea mea “Te iubesc”. Astfel spuse, în linişte, aceste cuvinte vor străluci în ochii mei, sprâncenele se vor descreţi, zâmbetul îmi va reveni pe buze şi vocea mea va deveni mai profundă; iar inima lor se va deschide. Şi cine va fi acela care nu va primi ceea ce ofer eu când inima lui îmi va simţi dragostea?
Şi mă voi iubi pe mine însumi – Sinele meu. Atunci voi veghea orice intră în trupul, mintea şi sufletul meu. Niciodată nu voi fi prea îngăduitor cu dorinţele trupului, ci mai degrabă voi avea grijă de el prin moderaţie.

Nu-i voi îngădui minţii mele să fie atrasă în slăbiciune sau în deznădejde, ci mai degrabă o voi înălţa către cunoaştere şi înţelepciune. Nu voi permite vreodată sufletului meu să se complacă în mulţumiri deşarte, ci mai degrabă îl voi hrăni cu meditaţie şi rugăciune. Nu voi permite inimii mele să devină mică şi amară, ci o voi deschide tuturor, iar ea va creşte şi va cuprinde tot Pământul.

De acum înainte voi iubi întrega creaţie.
Din această clipă voi arunca din mine orice ură, pentru că nu am timp de ură, ci doar de iubire. Iubirea intensă cheamă iubire.
Nu este atăt de important să fii iubit, cât să iubeşti – cu toată iubirea şi cu toată fiinţa ta.
Astăzi încep o viaţă nouă! Fiindcă fiecare zi e o nouă viaţă pentru mine. Şi îmi făgăduiesc cu sfinţenie că nimic nu va întârzia creşterea noii mele vieţi.
Astăzi încep o nouă viaţă a iubirii. Voi merge cu fruntea sus printre oameni. Şi ştiu că, atunci când vreau cu adevărat ceva, întregul Univers participă la realizarea visului meu.
– Fragment din cartea Cel mai vestit vanzator din lume, Og Mandino – http://eusuntvictor.wordpress.com

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Trezire divina. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Voi merge cu fruntea sus

  1. Anonim zice:

    <3….,,Fiindcă fiecare zi e o nouă viaţă pentru mine. Şi îmi făgăduiesc cu sfinţenie că nimic nu va întârzia creşterea noii mele vieţi."" Este greu…dar merita..sa ajungi la astfel de convingeri….,,Voi merge cu fruntea sus printre oameni. Şi ştiu că, atunci când vreau cu adevărat ceva, întregul Univers participă la realizarea visului meu"'

    • Foarte bine ,inteleapta hotarire .Nimeni nu te poate ajuta atita timp cit tu nu iti doresti si nu lucrezi cu tine , din interior spre exterior . Drumul este greu si te vei mai poticni . Ridica-te, sterge praful de pe tine si mergi mai departe .Zimbeste , viata este frumoasa . Te imbratisez cu drag ,

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s