Dumnezeu ne vrea cu El, dar nu ne forteaza

Fiecare persoană vine în această lume cu un destin propriu – are ceva de îndeplinit, ceva mesaj trebuie transmis, ceva muncă trebuie să fie dusă la sfârşit. Nu eşti aici accidental – eşti aici intenţionat. Există un rost în spatele tău!Întregul intenţionează să facă ceva prin tine! – Osho

“Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete… ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in ASTAZI si ACUM, pentru ca terenul lui MAINE este prea nesigur pentru a face planuri… si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intr-adevar poate suporta, ca intr-adevar are forta, ca intr-adevar e valoros, si omul invata si invata … si cu fiecare zi invata. Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut.

Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.
Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii. Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.
Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu
adevarat mari o pot face.
Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi intensitate.
Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.
Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.
Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.
Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai.
Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.
Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt…
Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.
Dar din pacate, se invata doar cu timpul…”
Jorges Luis Borges

V-ati pus vreodata intrebarea : daca in clipa aceasta ar veni Judecata de Apoi ce raspuns as primi? Sunt eu oare pe placul lui Hristos?

Daca as fi fost intrebat inainte de citirea scrierilor Sfintilor Parinti ai Bisericii as fi raspuns (sau cel putin asta as fi gandit) un „da” hotarat. Dar o pata se vede cel mai bine cand este pusa la lumina.
Desigur, eu gandeam cum de altfel se intampla cu foarte multi din zilele noastre, ca n-am asa multe pacate, ca doar n-am omorat pe nimeni, am mai dat si cate ceva de pomana, nu eram nici asa rau din fire cum se spune, mai mergeam si pe la biserica (mai mult de sarbatorile mari). Asta era parerea mea despre o viata crestina reala. Eram sigur ca voi ajunge in Rai, nu-mi dadeam seama insa cat de departe eram de Adevar! Ulterior, citind din Vietile Sfintilor si din scrierile lor (in special din Sfantul Ioan Gura de Aur) mi-am dat seama ca traiam intr-o minciuna. Lumea mea se rupea bucata cu bucata. Am inteles ca, de fapt, eram mult mai aproape de satana decat de Hristos. Diavolului ii placea sa ma tina in starea aceea de letargie, de crestinism formal.
Acest crestinism formal, de fatada a cuprins astazi pe multi dintre noi. Cauzele sunt multe: comoditatea, lenea, consumismul, materialismul, abandonarea Traditiei bisericii etc…. Important este insa cum vom reinvia ortodoxismul adevarat , viata crestina a primelor veacuri cu simplitatea si cu frumusetea ei. Si aceasta intr-o lume nebuna, indepartata de Adevar, rupta de Dumnezeu. Tatal Ceresc ne-a dat liberul arbitru, ne-a vrut liberi; noi insa am ales sa devenim robi ai pacatului, ai satanei. Am devenit cu voia noastra sclavi. Cel mai rau este ca multi nu constientizam acest lucru, ne credem liberi dar nu vedem lanturile ce ne atarna de picioare.
Se spune ca in interiorul nostru este un loc in care salasluieste Hristos. Cand noi alegem sa-l dam afara, locul nu ramane gol ci vine diavolul si-l umple. Cel mai important lucru este sa ne dam seama de aceasta. Sa incercam sa redevenim liberi. Si aceasta se poate face numai prin rugaciuni, prin citirea si insusirea indrumarilor date de Sfintii Bisericii si bineinteles, a Sfintelor Scripturi. Acestea sunt armele pe care ni le-a lasat Hristos.
Desigur ca nu trebuie sa credem ca ne va fi usor. Nu ne va fi. Satana nu pleaca atat de usor. Sunt totusi timpurile lui. Noi insa trebuie sa renuntam la cele ale lui si sa le imbratisam pe cele ale lui Hristos. Aici intervin ravna si vointa noastra. Si postul. Postul nu numai acesta al opririi de la mancare, ci postul renuntarii la mrejele diavolului. Acestea sunt peste tot in jurul nostru, in viata noastra. Le putem identifica cu usurinta, prin „fructul pe care il fac”, cum spunea Mantuitorul. Unul dintre acestea este televizorul. Cat timp nu ne pierdem uitandu-ne la televizor: la emisiunile, filmele, meciurile, serialele preferate? Cum poate un crestin sa posteasca (ca tot suntem in perioada postului) si in acelasi timp sa se uite la emisiunile tv unde vezi numai barfa, pornografie, decadenta? Filmele sunt pline de violenta si razbunare. Stirile sunt infioratoare: accidente, crime, violuri, sinucideri. Decadenta este ridicata la rang de arta. Iar crestinul sta si se delecteaza, spune el. Asa cum spun unii, ca televizorul este o forma de relaxare, de distragere de la problemele zilei. Nu este mai bine daca tot vrem sa ne relaxam sa citim o carte a unui Sfant Parinte? In felul acesta ne si folosim de ceva. Asa vom creste duhovniceste. In problemele duhovnicesti trebuie sa intelegem ca nu exista cale de mijloc. Asa cum spune insusi Mantuitorul: „nimeni nu poate sluji la doi domni odata”!
O alta problema a crestinului de astazi este adoptarea educatiei occidentale pentru proprii copii. Ii indemnam pe cei mici sa fie cei mai buni, primii din clasa, primii la diferitele sporturi pe care le practica. In felul acesta sadim in ei mandria, uitand de smerenie. Citeam in cartea vietii Sfantului Nectarie ca mama acestuia il invata de mic sa-i lase pe ceilalti copii sa castige jocurile pe care le jucau. Cati dintre noi facem asa ceva astazi? Multi ar obiecta ca erau alte timpuri, dar din pacate pentru noi, este o problema: legile lui Dumnezeu nu se schimba in functie de timpuri! Legile lui Dumnezeu sunt aceleasi de la facerea lumii si pana la sfarsitul lumii. Daca noi schimbam regulile jocului asta nu inseamna ca Dumnezeu le accepta. Crestinul trebuie sa aleaga dupa ce reguli se va ghida: ale oamenilor sau ale Creatorului? In functie de alegerea noastra ne vom petrece eternitatea in Rai sau iad. Ca viata aceasta lumeasca este pregatirea pentru viata viitoare o stim cu totii. De stiut, o stim, dar cati credem cu adevarat in ea? Daca am crede cu adevarat in Dumnezeu si in darul sau (Raiul), atunci n-am alerga dupa bogatiile efemere ale acestei vieti. N-am alerga dupa functii la munca, dupa bani, case, masini, haine de lux etc…N-am tine-o din petrecere in petrecere. Am avea grija de educatia copiilor nostri , in special de cea duhovniceasca. Le-am transmite credinta ortodoxa curata a strabunilor nostri si nu formalismul din zilele noastre. Dar cum sa le-o transmitem daca nici noi nu avem habar de ea? Si cum sa avem habar daca toata ziua stam la munca (sa facem cariera), stam prin mall-uri, prin baruri sau in fata televizorului? Si in acest timp cartile Sfiintilor Parinti si Biblia se prafuiesc pe rafturile bibliotecilor! Cat de usor ne pierdem sufletele. Si Raiul. Si vesnicia alaturi de Domnul nostru Iisus Hristos! Pacat…

Daca cuvintele mele de pana acum vi s-au parut cam dure imi cer iertare , si vorba parintelui Cleopa:”invatandu-va pe voi, poate fac si eu, pacatosul, ceea ce spun”. Ele sunt o palma de trezire si pentru mine. Este palma Sfiintilor, deoarece sunt ideile lor. De asemenea imi cer scuze si celor care duc o viata crestina adevarata, vie, celor datorita carora Dumnezeu mai tine viata pe acest pamant. Cand ei nu vor mai fi va veni si Judecata. Dar pana atunci mai avem o sansa sa ne alegem locul unde vom petrece vesnicia! Daca alegem Raiul atunci trebuie sa ne schimbam cu totul, radical. Sa renuntam la tot ce nu ne este folositor dupa cuvantul Apostolului Pavel: „toate imi sunt permise dar nu toate imi sunt de folos”! Sa ne schimbam felul de a gandi asupra vietii duhovnicesti. Daca nu am omorat pe nimeni nu inseamna ca avem Raiul asigurat. Sa nu uitam ca nici Adam nu a omorat ci a pacatuit neascultandu-l pe Dumnezeu, aceasta fiind, in fond, si definitia pacatului.

Sa incepem sa traim dupa invataturile Mantuitorului predate prin Apostoli. Dumnezeu ne vrea cu El, dar nu ne forteaza. Noi alegem. Tu ce alegi? Doamne ajuta!!!

Puschiulescu Dan Marian – http://www.iubiresilumina.com

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Trezire divina. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Dumnezeu ne vrea cu El, dar nu ne forteaza

  1. Anonim zice:

    ,,Uneori ne limităm orizontul la spaţiile mici care ne înconjoară. Ne limităm visele, dorinţele, speranţa, încrederea şi nu vedem dincolo de probleme, de nevoi, de nemulţumiri, de oamenii care se afla în jurul nostru…
    Ştii, orizontul nu es…te limitat la spaţiul mic din jurul tău. Viaţa nu se limitează la nişte eşecuri, nici la nişte oameni care te-au dezamăgit…
    Ai încercat să priveşti mai departe, dincolo de toate acestea? Atunci când simţi că nu mai ai nici o perspectivă, niciun drum de urmat, niciun rost, priveşte cât de departe poţi. Atât de departe poţi ajunge, cât vezi cu ochii! Ba chiar mult mai departe!
    Atunci când îţi lipseşte cineva mai mult decât poţi suporta, priveşte cerul… Ştii că tu şi acel om împărţiţi acelaşi cer? Ştii că în iubire nu există distanțe care să nu poată fi parcurse?
    Atunci când te simți singur, nedorit, neimportant, amintește-ți că ești un miracol, că oamenii nu sunt meniți să fie singuri, că Dumnezeu a pregătit fiecarui om un suflet pereche care să îl împlineasca, să îl iubească, un suflet pentru care să devină totul.
    Atunci când oamenii te dezamăgesc, iartă-i şi uită de îndată, eliberează-ţi sufletul de dureri și de temeri, pentru oamenii minunaţi care merită să facă parte din viaţa ta.
    Atunci când simţi că nu te iubeşte nimeni, priveşte în jurul tău. Vezi câte dovezi de iubire ţi-a dăruit Dumnezeu? Tot ce te înconjoară frumos, tot ce ai tu în suflet frumos, visele, şansele, oamenii, toate sunt dovezi de iubire!
    Căuta să vezi mai departe de tot ceea ce te înconjoară, dă frâu liber viselor şi luptă să ajungi acolo unde vrei să ajungi şi să devii cine vrei să devii!”

    Insomnii
    http://www.irinab.com/

  2. CORINA zice:

    Multumesc din suflet pentru acest material. Atat imi pare rau ca nu m-am abonat mai devreme. Cuvintele tale sunt exact ceea ce avem nevoie noi, cei mai tineri. Multumesc inca o data si un an nou plin de impliniri.

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s