Nu îți crea necazuri inutile

problemele sunt imaginare

Există persoane care iau totul de-a gata. Cred că viaţa pe care o duc o merită, că li se cuvine tot ce îşi doresc şi că ceilalţi ar trebui să creadă la fel. Astfel de oameni trăiesc într-o lume proprie în care-şi fac propriile reguli de supravieţuire. De obicei şi le fac în avantajul lor şi-şi clădesc fericirea pe nefericirea semenului. Cea mai tristă parte este că, în general, genul acesta de oameni nu realizează că fac asemenea lucruri. Li se pare normal, deja le-a intrat în fire.
Am întâlnit şi eu câteva astfel de persoane. Persoane cărora dacă le-ai da o cămaşă, ţi-ar lua şi celelalte haine, te-ar lăsa gol în mijlocul străzii şi ţi-ar mai adresa şi un apelativ “drăguţ” că le stai în cale. Totul a pornit de la dorinţa şi intenţia de a-i ajuta. De a le face o favoare, deşi niciodată nu le-am dat de înţeles că aş aştepta altceva în schimb. Pur şi simplu pentru că ştiu cât e de greu când lupţi de unul singur, lucrezi până târziu sau ai nevoie ca cineva să te ajute. Asta până când în momentul în care am realizat că am ales persoanel greşite pentru a le ajuta. De ce? Pentru că am ajuns prin a fi călcată în picioare cu o atitudine de “oricum merit tot ajutorul pe care îl primesc şi de fapt îţi fac ţie o favoare că te las să mă ajuţi”. Nu e în regulă. Nu e bine. Oricât de îndreptăţiţi ne-am simţi de a avea oamenii respectivi în jurul nostru sau de a primi anumite favoruri, nu trebuie să le luăm ca şi cum ni s-a cuveni. În momentul în care ţi se face o favoare şi mai apoi ţi se pare normal ca acel om să continue să-ţi tot facă favoruri, înseamnă că tu ai o problemă. Înseamnă că ai înţeles totul greşit. Înseamnă că dacă-l iei pe celălalt drept “prostuţ” că a ales să-ţi ofere ceva sau să-ţi întindă o mână, în realitate tu eşti cel prostuţ pentru că nu ştii că aceste gesturi ne fac oameni. Ne fac ceea ce suntem. Dacă nici până astăzi, la vârsta pe care o ai, nu te-ai trezit la realitate şi nu începi să apreciezi ce primeşti şi ce ai, s-ar putea ca la un moment dat să pierzi tot. Şi trist este că nu vei pierde doar oamenii care te-au ajutat, oameni de calitate, lucrurile la care ai ţinut, ci vei realiza că tu de mult ai pierdut adevărata esenţă a vieţii. De ce? Pentru că esenţa vieţii nu constă în a “scurge” cât mai multe de la oameni. Asta nu fac oamenii. Asta fac monştrii cu chip de oameni.
Şi să mai înveţi o lecţie. Dacă până acum nu ne-am comportat cu tine aşa cum ai meritat, dacă te-am lăsat puţin “să-ţi faci de cap” şi în mod intenţionat ne-am lăsat folosiţi de tine, este pentru că suntem mai deştepţi. Maturitatea ne spune să te lăsăm puţin să te trezeşti la realitate. Şi mai ştii ce? Zilele acestea am mai descoperit ceva. Câteodată e nevoie ca cineva să te “zdruncine” bine ca să-ţi revii. Iar tu, dacă vei mai continua să-ţi zideşti fericirea pe ruinele altora, să ştii că acea construcţie pe care o tot înalţi, nu e deloc solidă. Într-un final… se va dărâma. Şi atunci ce?- http://alinailioi.ro
Oamenii crează întotdeauna probleme mari din nimic. Toate problemele sunt imaginare – le creezi pentru că, fără probleme, te simți gol pe dinăuntru. Fără probleme nu ai ce să faci, nu ai cu ce să te lupți, nu ai unde să te duci. Oamenii se duc de la un guru la altul, de la un maestru la altul, de la un psihanalist la altul, de la o terapie de grup la alta, pentru că dacă nu se duc se simt goi și, dintr-o dată, simt că viața nu are sens. Crează probleme ca să poată să simtă că viața e o mare lucrare și pentru că ei trebuie să muncească din greu, să se zbată.
Eul poate să existe numai atunci când se zbate, ia aminte – numai atunci când se luptă. Și cu cât e mai mare problema, cu cât e mai mare provocarea, cu atât mai mult crește Eul.
Nu îți crea necazuri inutile. Ești un mare creator de probleme – e suficient să înțelegi asta și, dintr-o dată, problemele dispar. Ești construit perfect; te-ai născut perfect; perfecțiunea este natura ta cea mai intimă. Trebuie doar să o trăiești. Hotărăște-te și trăiește-o! Dacă nu te-ai săturat încă de joc, poți să continui, dar nu întreba de ce. Știi. De ce-ul e simplu. Eul nu poate exista în pustietate, îi trebuie ceva cu care să se lupte. Eul există numai în conflict – Eul nu e o entitate, este o tensiune.
Dacă înțelegi acest lucru, însăși înțelegerea face ca armăsarii să redevină țânțari, iar apoi dispar și țânțarii. Dintr-o dată se face pustiu. Asta înseamnă iluminare – înțelegerea profundă a faptului că nu există probleme. Și atunci, fără nici o problemă de rezolvat, ce faci? Începi imediat să TRĂIEȘTI.
Începe să trăiești din acest moment și vei vedea că pe măsură ce trăiești mai mult, problemele se împuținează. Pentru că acum pustiul din tine înflorește și trăiește. Când nu trăiești, aceeași energie devine stearpă. Aceeași energie care ar fi devenit o floare, este blocată. Şi, nelăsată să înflorească, devine un spin în inimă. Este aceeași energie.
Dacă oamenii ar dansa puțin mai mult, ar cânta puțin mai mult, ar fi puțin mai nebuni, energia lor ar curge mai mult și, încetul cu încetul, problemele lor ar dispărea. De aceea insist atât de mult asupra dansului… lasă întreaga ta energie să devină dans și atunci, dintr-o dată, vei vedea că nu mai ai cap – energia blocată în cap se mişca în toate direcțiile, creând modele, imagini, mișcări frumoase. Iar când dansezi, vine o clipă când corpul tău nu mai e un lucru rigid, devine flexibil, curgător. Când dansezi, vine o clipă când granița ființei tale nu mai este atât de clară; te topești și te contopești cu Cosmosul.
Trăiește, dansează, mănâncă, dormi, fă lucrurile cât mai total cu putință. Și ține minte: ori de câte ori te surprinzi creând o problemă, ieși din ea imediat!-Osho

După o viaţă lungă trăită cu eroi, un samurai de soi ajunse dincolo şi fu trimis în rai. Cum însă era un om foarte curios, ceru să i se îngăduie să arunce mai întâi o privire şi în iad. Un înger îi făcu pe plac şi îl duse până în iad.
Acolo se pomeni într-un salon imens, care avea la mijloc o masă plină de farfurii umplute, care mai de care cu bucate săţioase şi bunătăţi de neînchipuit. Mesenii care şedeau de jur împrejur erau însă slabi, palizi şi cu oasele ieşite în afară, de-ţi era mai mare mila când îi vedeai.
– Cum este cu putinţă aceasta?, isi întreba samuraiul, călăuza. Cum pot fi aşa slabi cu toate bunătăţile ce le au în faţă?
– Vezi tu, atunci când ajung aici, cu toţii primesc câte două beţigaşe, din acelea folosite îndeobşte la mâncare, cu singura deosebire că sunt mai lungi de un metru şi neapărat trebuie tinute de la capăt. Numai aşa pot să ducă mâncarea la gură. Samuraiul nostru se cutremură. Pedeapsa acelor nefericiri era îngrozitoare, deoarece, oricât s-ar fi straduit, ei nu izbuteau să vâre în gură nici măcar o fărâmiţă. Nu mai vru să vadă altceva şi ceru să fie dus de îndată în rai. Aici avu parte de o surpriză. Raiul era un salon absolut identic cu iadul.
Şi acolo era o uriaşă masă cu o mulţime de oameni împrejur şi la fel de multe delicioase feluri de mâncare înşirate pe ea.
Ba, mai mult, toţi mesenii aveau în mână aceleaşi beţigaşe lungi, de mai bine de un metru, pe care le ţineau de la capăt, pentru a duce mâncarea la gură.
O singură deosebire era însă: aici, lumea din jurul mesei era plină de veselie, bine hrănită şi strălucind de bucurie.
– Dar cum e cu putinţă asta?, întrebă samuraiul nostru.
Îngerul răspunse surâzând:
– În iad, fiecare se chinuie să apuce mâncarea şi să şi-o ducă la propria gură, aşa cum a făcut mereu în timpul vieţii. Aici însă, fiecare apucă mâncarea cu beţigaşele şi se străduie să o ducă la gura celui de lângă el.

Raiul şi iadul îţi stau deopotrivă la îndemână, chiar azi.- Bruno Ferrero http://filedelumina.ro

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Trezire divina. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s