Nu-ti subestima valoarea comparandu-te cu altii

„Invidia este unul dintre cele mai puternice sentimente. Invidia înseamnă a trăi prin comparație. Cineva e mai sus decât tine. Te afli întotdeauna undeva, pe o treaptă din mijlocul unei scări. Scara e cumva asemenea unui cerc, unei roți, pentru că nimeni nu ajunge la capătul ei. Fiecare e blocat undeva la mijloc. Cineva e întotdeauna mai sus decât tine, iar asta te ofensează și te menține într-o stare de luptă prin toate mijloacele posibile. Succesul îți va da toate drepturile, insuccesul îți va dovedi că ai greșit. Prin urmare, ceea ce are importanță e succesul, iar pentru a-l atinge, orice mijloc e permis. Gândești că nu trebuie să-ți pese de mijloacele prin care-l atingi și, de fapt, așa e, nimănui nu-i pasă. Ținta e să urci cât mai sus pe scară. Problema e că niciodată nu vei ajunge la vârful ei. Mereu va fi cineva deasupra ta și, oricine ar fi, va crea în tine invidie, pentru că el a reușit și tu nu.

Atunci de ce nu poți sări de pe scară? De ce nu poți ieși din cerc? În privința asta, societatea a fost foarte abilă. Ea și-a rafinat metodele de-a lungul miilor de ani: întotdeauna cineva e mai jos decât tine și asta îți dă satisfacții incredibile. În același timp, întotdeauna cineva e deasupra ta, ceea ce creează în tine invidie, nefericire, suferință, umilință. În timp ce celălalt continuă să se miște în sus, tu te-ai oprit. Aceasta te face să te simți fără sens, nefolositor, o umbră pe pământ și nimic mai mult. Acum ar fi cazul să sari de pe scară și să le spui celor din fața ta să meargă unde vor. Dar nu sari, pentru că mai există o mulțime de oameni și sub tine. Aceasta îți va da o mare mulțumire, sentimentul că ai întrecut atâția alți oameni; că nu ești chiar fără valoare. Oamenii plasați sub tine sunt destui pentru a-ți dovedi asta. Acum ești într-o dilemă: de câte ori te uiți în sus, te simți rău; de câte ori te uiți în jos, te simți excelent. Cum ai mai putea sări de pe scară? Sărind de pe ea, ai rămâne singur. Nimeni n-ar mai fi deasupra ta și nimeni dedesubtul tău. Aici, pe scară, ești cu toată lumea, ești o parte a societății, a culturii, a civilizației – și e doar o chestiune de oarecare efort din partea ta pentru ca oamenii să ajungă să-ți spună „Bravo, continuă! Nu fi deprimat, fii optimist! Succesul e aproape”.

În copilărie, părinții ne spun: „Uită-te la băiatul vecinilor – a ieșit primul la școală, la liceu, la facultate…” Total greșit! Să urmărim o logică simplă: dacă nu te simți inferior, nu te poți simți superior și invers. Amândouă merg împreună. Dacă înlături unul din aceste sentimente, nu-l poți păstra pe celălalt. Dacă nu te simți superior în fața unora, cum ai putea să te simți inferior în fața altora? Te poți simți doar tu însuți.

M-am gândit adesea la toți acești oameni – Alexandru cel Mare, Timur Lenk, Napoleon Bonaparte. De ce să-i învățăm la școală pe copiii noștri inocenți despre ei? Pentru a crea în ei dorința de a fi cuceritori, de a fi bogați, președinți sau miniștri? De a nu fi ei înșiși? Nimeni nu ne învață să fim noi înșine. Așa ajungem să ne otrăvim spiritul cu sentimentul invidiei. Alexandru cel Mare… Ce-a fost așa mare în acest om? De ce trebuie să păstrăm vii numele lui Nadirshah sau Genghis Khan? Au fost doar niște criminali, cei mai mari criminali pe care i-a cunoscut lumea. Micii criminali ne trimit la moarte, în timp ce marii criminali ne scriu istoria.
Odată, i-am spus profesorului meu de istorie: „Istoria dumneavoastră e o istorie a crimei și cu învățăturile astea o să faceți și din noi niște criminali. Nu puteți găsi câteva exemple de ființe umane cu un suflet mare și să ne învățați că aceștia erau oameni admirabili?” După părerea mea, istoria întregii omeniri, așa cum e predată ea la școală, ar trebui aruncată la gunoi. Numai așa am putea începe să ne schimbăm. Așa am putea fi noi înșine, pentru că n-ar mai exista comparație… Da, e posibil ca într-un domeniu să știi tu mai mult, iar altcineva, mai puțin. Într-un domeniu poți fi mai talentat, iar în altul, altcineva. Acest lucru ne arată doar că oamenii sunt unici, că au calități și abilități diferite. Fiecare om are individualitatea lui proprie și nu poate fi comparat cu altul.

N-am crezut niciodată despre cineva că mi-e inferior; n-am crezut niciodată despre cineva că mi-e superior. Eu sunt eu, tu ești tu. Comparația n-are sens. Dar toți copiii sunt împinși în competiție și astfel, e firesc să te compari cu alții, iar invidia să apară, dacă cineva reușește și tu nu, dacă cineva obține un lucru pe care tu nu poți să-l obții. Așadar, ai fost învățat de mic să te vezi inferior cuiva, sau superior altcuiva, astfel încât, acum îi judeci în permanență pe oameni ca inferiori sau superiori, ca buni sau răi, ca cinstiți sau necinstiți, în raport cu tine. Nu judeca! Orice om e doar el însuși. Acceptă-l așa cum e, dar nu uita că acest lucru e posibil numai dacă te accepți și pe tine așa cum ești.

Răspunsul pentru cel care mă întreabă dacă invidia ne îndepărtează de noi înșine este DA. Prin comparație, ai mers prea departe, în ambele direcții. Într-o parte sunt cei superiori ție, iar într-alta sunt cei inferiori ție – tu ești între. Nu mai ai timp să te vezi pe tine însuți. Lupți în permanență pentru a-i lua locul celui care este deasupra ta și, în același timp, îl împingi în jos pe cel de sub tine, pentru că încearcă să-ți ia locul. Iar el te trage de picioare, la fel cum tragi și tu de picioarele altcuiva. E un lanț straniu, în care fiecare trage de picioarele celuilalt, și toți sunt în pericol de a fi răniți.
Când, în India, a început să-mi facă probleme spatele, mi s-a dat să fac tracțiuni. Le-am spus: „Știți de unde vine cuvântul tracțiune și ce-mi faceți voi acum?”. Nu știau. Tracțiunile sunt un mijloc medical foarte bun. A fost inventat de creștini, în Evul Mediu, pentru a tortura oamenii! Era un mod „foarte creștin” de a-i face pe oameni să vorbească. Le trăgeau mâinile într-o parte și picioarele în cealaltă și, bineînțeles, dacă se doreau anumite mărturisiri de la ei, erau obținute. Dacă vrei ca o femeie să recunoască faptul că e vrăjitoare, pe masa de tracțiune va spune „da”, pentru că ajunge la o limită a suportabilității în care simte că brațele îi vor fi smulse din trup. Atunci își spune: „Mai bine spun da, sunt o vrăjitoare, și se sfârșește cu tracțiunile”. Dar, odată ce a acceptat că e o vrăjitoare, va fi arsă de vie.
Așadar, tracțiunile au fost un instrument de tortură. Efectul lor vindecător a fost descoperit printr-o coincidență. Un bărbat despre care se credea că este eretic a fost întins pe masa de tracțiuni. El avea dureri de spate și când s-a ridicat, a spus: „O, Doamne! Mi-au dispărut durerile!” De atunci, procedura a aparținut medicinii; înainte de întâmplarea asta, aparținea exclusiv bisericii. Viața voastră pare a fi o perpetuă tracțiune psihologică, în care nu mai aveți nici timp, nici energie, nici spațiu pentru voi; întotdeauna vă uitați la altcineva, chiar pentru a va simți bine…

Dacă sunteți invidios în competiția cu lumea din jurul vostru, cum puteți ajunge la voi înșivă? Lumea e atât mare, sunt atâția oameni în ea, și voi intrați în competiție cu toata lumea! Cineva are un chip frumos, cineva are un păr bogat, cineva are un trup bine proporționat, cineva are un intelect foarte dezvoltat, cineva e pictor, cineva e poet… Cum vă puteți descurca? Toate acestea și voi singuri în această competiție? Veți înnebuni! Și asta se întâmplă, de fapt, cu toată umanitatea.

Înlăturați competiția, înlăturați invidia! E absolut fără sens. E un mijloc de tortură, astfel încât să nu puteți fi niciodată voi înșivă, pentru că acesta este singurul lucru de care se tem religiile. Dacă sunteți voi înșivă, veți descoperi mulțumirea, împlinirea, extazul. Și atunci cui îi mai pasă de religie? Voi sunteți Divinul… Ați gustat divinitatea din voi. Acum nu vă mai deranjează nici măcar împăratul, pentru că nu mai gândiți că vă e superior. Cum ar putea să vă fie superior? Ați gustat ceva atât de nemaipomenit ca dimensiune, încât el nu poate fi decât un biet om… Puteți simți chiar compasiune pentru el, dar nu vă veți simți inferior lui. Nu există o diferență calitativă între voi. Singura diferență este cea exterioară: în haine regelui, în titlurile lui, în elefantul pe care stă. Dar acestea nu sunt diferențe care să constituie o ierarhizare adevărată. În interiorul vostru, veți găsi liniște, pace, comori inestimabile. Și, găsindu-le, vă veți da seama că toți oamenii le au; chiar dacă nu toți sunt conștienți de acest lucru. Atunci veți lăsa societatea în spate, pentru ca această societate v-a schingiuit. Veți da la o parte toate religiile, toate partidele politice. Acum sunteți aproape NIMENI. Am spus „aproape”, pentru că de fapt acum SUNTEȚI CINEVA pentru prima oară, dar într-un plan total diferit. N-ați știut nimic despre el, n-ați fost conștient că se află înlăuntrul vostru, atât de profund, atât de plin și atât de etern. Și ce veți pierde aruncând invidia, gelozia, competitivitatea și comparația? Nimic! Nu aveți de pierdut decât lanțurile voastre, dar veți câștiga întregul regat divin care este în interiorul vostru.”- OSHO http://fymaaa.blogspot.ro
Ai observant ca majoritatea oamenilor sunt nefericiti nu fiindca n-au o locuinta, suficiente haine, hrana si cele necesare traiului, ci fiindca n-au ce au altii? Spatiul in care locuim, este cu mult, mult mai mare decat cel in care au locuit bunicii si strabunicii nostrii si cu toate acestea, omul considera ca ii este necesar un spatiu si mai mare, nemaiavand adesea unde sa isi depoziteze maldarul de obiecte adesea nefolositoare pe care si le achizitioneaza doar fiindca si-a luat si un altul un obiect asemanator. Se stie ca sunt persoane care si-au construit vile, dar stau tot in vechile locuinte, insa sunt mandrii ca in fata celorlalti pot sa se arate ca oameni avuti. Sigur ca sunt si oameni necajiti, dar in acest articol vorbesc despre ilaritatea invidiei si a lacomiei, si de aceea aduc in prim plan acest aspect. Sigur ca n-am nimic impotriva bunastarii ci chiar din contra, consider ca fiecare om merita sa traiasca frumos, sa detina obiecte de calitate, sa se bucure de frumusetea si utilitatea obiectelor create. Gresit este insa crezul si atitudinea unora, care chiar fara sa isi dea seama, traiesc adesea o viata intreaga in nefericire si lupta cu ei insisi si cu ceilalti, risipindu-si mare parte din energie, nestiind ca atat la plecarea lor din aceasta viata cat si la revenirea lor intr-o alta existenta, va conta foarte mult fiecare picatura de energie avuta si asta, ca sa poata avea un trup armonios si sanatos, putere de a studia si a-si manifesta in viata tot ceea ce doresc si multe altele, iar asta se intampla doar din dorinta de a ajunge pe primul lor, macinand in gand intr-un mod aproape obsesiv, fel de fel de imagini incarcate cu invidie si lacomie.

Oare chiar merita sa renuntam la puterea noastra pentru cateva lucruri de care oricum ori ne plictisim, ori pana in final platim un pret mult prea mare, ori nu ne sunt de folos; incarcand, dulapurile, balconul, debaraua si beciul pana la refuz fara rost?

Sunt oare oamenii invidiosi in pace cu ei insisi si cu ceilalti?

”In cartea sa Viata Este Aici si Acum, Osho ne spune ca un om a venit la el sa fie invatat cum sa isi gaseasca pacea, in cautarea careia se afla deja de ceva timp, si cum nimeni n-a reusit sa ii spuna vreo metoda fermecata cara sa il aduca la acea stare, a concluzionat ca toti maestrii sunt mincinosi si falsi.

“Am venit direct la tine, ca sa-mi gasesc pacea”, i-a spus omul lui Osho. Iar maestrul i-a raspuns: “Tot ce trebuie sa faci este sa te ridici incet si sa iesi pe usa! Aici nu poti gasi pacea, iar daca vei incerca, vei ajunge la concluzia ca si eu sunt ipocrit”!

” Ce vrei sa spui ”, l-a intreabat omul?

Iar Osho i-a raspuns: “ La cine ai mers si ai cerut, de vii agitat si nelinistit? Te-a initiat cumva vreun guru in neliniste? In ce ashram ai invatat cum sa fii tulburat? ” “Nu am invatat nicaieri acest lucru ”, raspunse barbatul. “ Inseamna ca esti foarte priceput, daca ai reusit sa-ti creezi singur toate aceste tulburari mentale. Ce nevoie ai sa mai vii la mine? Daca ai putut, singur, sa te agiti, atunci tot singur vei putea si sa te linistesti. Asa ca nu ai ce cauta aici. Si te rog, nu spune nimanui ca ai fost la mine, pentru ca eu nu am nimic de-a face cu ceea ce ti se intampla! Problema este ca tu cauti metode prin care sa devii agitat. Nu exista decit o singura cale prin care poti atinge pacea: accepta si nu te mai agita fata de tulburare si neliniste. “

“ Nelinistea este un produs al atitudinii de non acceptare. “

Osho, cu sharmul lui binecunoscut, aduce foarte bine in prim plan marile tare existente in om, acele credinte distorsionate care creeaza in viata multora haos, nelasandu-i sa traiasca in pace cu ei insisi si cu ceilalti. Asta nu inseamna ca oamenii sunt buni sau rai, ci ca ceea ce au invatat sau n-au fost invatati sa gandeasca, sa cuvante sau sa faca, poate adesea duce spre rezultate nedorite, trezindu-se ca si-au irosit viata in zadar, abia pe ultima suta de metri. Cati si-au dat seama pana acum ca alearga dupa lucruri materiale, doar fiindca doresc sa isi umple un gol? Cati s-au gandit ca vad bogatia, ca o incununare a fericirii si iubirii, care lor le-a lipsit inca de mici copii fiind? Cand un om n-are parte de atentie din partea celor din jur, va cauta sa iasa in evidenta etaland titluri, bogatii materiale si cont in banca, cu care va incerca sa cumpere un strop de sentiment. Cu siguranta ca nu ii comdamn pe toti acestia, am intalnit destui pana acum, chiar foarte bogati as putea zice, dar profund nefericiti, cu toata averea pe care o detin, si nu pot decat sa ii compatimesc, fiindca stiu ca sufera si ca isi ascund dorinta de a fi si ei iubiti, dupa alergaturi si timp acordat dorintelor care tin de exterior, de acele lucruri vizibile care cred ei, ca ii vor face pe ceilalti sa ii stimeze si valorifice intr-un anume fel.

“ Eu nu vad lacomia ca pe o dorinta. Ea e in realitate o boala existentiala. Nu esti in armonie cu intregul; si numai aceasta armonie cu intregul te poate vindeca. Pentru mine, lacomia nu reprezinta o dorinta, prin urmare nu trebuie sa faceti nimic pentru a o inlatura. Trebuie sa intelegeti acel gol pe care incercati sa-l umpleti si sa va puneti intrebarea: “De ce am aceasta senzatie de gol? Intreaga existenta este atat de plina, de unde aceasta stare de vid? Poate ca m-am ratacit. Nu mai merg in aceeasi directie. Nu mai apartin existentei, aceasta este cauza starii de gol pe care o incerc.” Ramaneti deci in acest curent existential, lasati-va in voia lui; apropiati-va de existenta in tacere, in meditatie. Si, intr-o buna zi, veti vedea ca sunteti plini pe dinauntru; este un preaplin din care se revarsa bucuria, beatitudinea, binecuvantarea. Aveti atat de mult, incat puteti sa daruiti intregii lumi, fara ca bogatia voastra sa se epuizeze. In acea zi, veti fi pentru prima data liberi de orice dorinta de a poseda bani, mancare, lucruri… Veti trai liber de aceasta dorinta de a poseda ce nu poate fi satisfacuta. Si veţi gasi tot ce aveti nevoie.

Fiecare se simte inferior intr-un fel sau altul. Motivul e neacceptarea faptului ca fiecare e unic. Nu se pune problema superioritatii sau a inferioritatii. Fiecare face parte dintr-o categorie care ii este proprie. Si din acest lucru nu rezulta nici o comparatie. Noi nu le-am permis oamenilor sa se accepte pe ei insisi asa cum sunt. In clipa in care te accepti asa cum esti, fara nici o comparatie, orice inferioritate si orice superioritate dispare. In acceptarea totala de sine vei fi liber de aceste complexe de inferioritate sau superioritate. Altfel, vei suferi toata viata. Si nu pot sa-mi inchipui o fiinta care sa aiba totul in aceasta lume. Unii n-au ezitat sa incerce, dar au esuat lamentabil. Fii doar tu insuti si va fi suficient. Esti acceptat de soare, eşti acceptat de luna, esti acceptat de arbori, de ocean, de pamant. Ce poti sa-ti doresti mai mult? Esti acceptat de intregul univers. Bucura-te si savureaza acest lucru!

Nevoia imperioasa a fiecaruia este de a fi aprobat si recunoscut. Mentalitatea generala are la baza ideea ca, pana cand nu suntem recunoscuti, suntem niste anonimi si nu valoram nimic. Ca nu munca noastra e importanta, ci recunoasterea ei. Aceasta inseamna a pune caruta inaintea boilor. Munca noastra ar trebui sa fie o bucurie in sine. Trebuie sa lucrezi nu pentru a fi recunoscut, ci pentru ca-ti place sa fii creativ. Iti place munca de dragul muncii. Trebuie sa muncesti numai daca-ti place. Nu cere si nu astepta nici o apreciere. Daca ea vine, bucura-te, dar nu-i da o importanta prea mare. Daca nu vine, nu te gandi la ea. Implinirea ta trebuie sa se gaseasca in insasi munca ta. Daca o fiinta invata acest lucru simplu, de a-si iubi munca, oricare ar fi aceasta, de a o iubi fara a cere nici o recunoastere, lumea in care ne gasim ar fi mai frumoasa. Altfel, cadem in cercul vicios al nefericirii. Cum gandesc oamenii azi? Lucrul pe care-l facem nu e bun pentru ca ne place, ci pentru ca lumea il recunoaste, il recompenseaza si ne premiaza, ne decerneaza Premiul Nobel. Oamenii moderni au distrus valoarea pe care o are creativitatea in sine si s-au distrus pe ei insisi, deoarece nu toti pot fi laureati ai Premiului Nobel. Iar dorinta de recunoastere a fost creata in interiorul fiecaruia, astfel incat nimeni nu mai poate lucra in liniste, in tacere, bucurandu-se de ce face. Viata e alcatuita din lucruri marunte. Pentru ele sunt inexistente recompensele sau titlurile de onoare decernate de universitati sau guverne.

Oamenii autoritari sufera de un complex de inferioritate. Pentru a-si ascunde inferioritatea, ei incearca sa-si impuna o falsa superioritate. Vor sa arate ca sunt cineva, vor sa demonstreze ca propriul lor cuvant e singurul adevar si litera de lege. In strafundurile lor insa, sunt fiinte inferioare. Natura nu a stabilit nici o ierarhie. Ierarhia e un joc al mintii omenesti, deoarece ego-ul nu poate fi hranit in afara unei ierarhii; in afara ei, el moare. In natura, fiecare lucru are o sansa, un spatiu al lui; nimeni nu e sef, nimeni nu e stapan. Si nu exista nici un servitor. Natura functioneaza ca un intreg organic, in care individualitatea nu e pierduta, dar in care ego-ul n-are nici o sansa de a se dezvolta; ca urmare, copacii sunt lipsiti de ego, pasarile la fel. Problema apare odata cu omul.

[…]Aminteste-ti sa nu faci niciodata compromisuri. Compromisul nu-si gaseste nici un loc in viziunea mea. Puteti intalni multi oameni nefericiti pentru ca au facut intotdeauna compromisuri, iar acum nu pot sa-si ierte acest lucru. Ei stiu ca ar fi trebuit sa indrazneasca, dar s-au dovedit lasi. Si-au pierdut respectul de sine, s-au devalorizat in propriii ochi. Acesta este rezultatul compromisurilor. De ce trebuie sa facem compromisuri? Traiti in aceasta mica viata cat mai deplin posibil. Nu va fie teama sa mergeti pana la capat. Si nu faceti nici un compromis. Intreaga minte va pleda in favoarea unui compromis, deoarece asa am fost crescuti, conditionati. “Compromis” este unul dintre cele mai urate cuvinte ale limbii. Inseamna “eu pun jumatate, tu pui cealalta jumatate; eu ma ocup de o parte, tu de cealalta”. Oare de ce? Cand totul se afla la dispozitia ta, cand poti sa alegi daca sa mananci prajitura sau s-o pastrezi, de ce sa faci un compromis? Iti trebuie doar putin curaj, putina indrazneala, dar numai la inceput. Odata ce ai experimentat frumusetea faptului de a nu face compromisuri, demnitatea, integritatea si individualitatea ce rezulta din acestea, simti pentru prima data ca ai radacini, ca viata ta se desfasoara dintr-un centru care este doar al tau. “

“Imagineaza-ti viata ca pe un joc in care jonglezi cu cinci mingi in aer. Cele cinci sunt munca, familia, sanatatea, prietenii si spiritul. Si le tii pe toate in aer.

Vei intelege curand ca munca e o minge de cauciuc. Daca o scapi, se va intoarce inapoi. Insa celelalte patru – familia, sanatatea, prietenii si spiritul – sunt facute din sticla. Daca scapi una dintre ele, se va zgaria, ciobi sau chiar sparge. Nu vor mai fi niciodata aceleasi. Va trebui sa intelegi aceste lucruri si sa te lupti pentru a avea echilibru in viata ta.

Cum?

-Nu-ti subestima valoarea comparandu-te cu altii. Ceea ce ne face speciali este faptul ca suntem diferiti.

-Nu-ti seta obiectivele in functie de ceea ce considera altii ca e important. Doar tu stii ce este cel mai bine pentru tine.

-Nu lua de bune lucrurile apropiate de sufletul tau. Tine-te de ele ca si cum ar fi insasti viata ta, pentru ca fara ele, viata este lipsita de sens.

-Nu-ti lasa viata sa-ti fuga printre degete traind in trecut sau pentru viitor. Traindu-ti viata cate o zi pe rand, vei trai cu adevarat toate zilele din viata ta.

-Nu renunta cand inca mai ai ceva de daruit. Nimic nu este cu adevarat sfarsit pana in momentul in care te opresti din a mai incerca.

-Nu-ti fie teama sa recunosti ca nu esti perfect. Este acest fir fragil cel care leaga oamenii intre ei.

-Nu-ti fie teama sa intalnesti riscuri. Doar asumandu-ne riscuri devenim mai bravi.

-Nu scoate dragostea din viata ta pe motiv ca nu ai timp. Cea mai rapida cale de a primi dragoste este sa o daruiesti. Cea mai rapida cale de a o pierde este sa o tii prea strans. Doar dandu-i aripi, insa, vei reusi sa o pastrezi.

-Nu alerga prin viata atat de repede incat sa nu tii minte nici locurile in care ai fost, nici unde te indrepti.

-Nu uita, cea mai mare nevoie emotionala a unui om este sa se simta apreciat.

-Nu-ti fie teama sa inveti. Cunoasterea nu are greutate, e o comoara pe care o poti lua usor cu tine oriunde.

-Nu-ti folosi timpul sau cuvintele fara grija. Nu le poti recupera. Viata nu e cursa, ci o calatorie de care sa te bucuri la fiecare pas. ”

Brian G. Dyson fost Presedinte Coca-Cola Enterprises

“ Pentru a-si renova casa, un japonez a facut o spartura intr-un perete. Casele japoneze au in mod normal un spatiu gol intre peretii din lemn.

Cu surprindere a constatat ca acolo se afla o soparla blocata din cauza unui cui batut din afara, intr-unul din picioarele sale.

I-a fost mila cand a vazut aceasta, dar in acelasi timp a fost si curios, dandu-si seama ca cuiul a fost batut cu cativa ani in urma, cand a fost construita casa.

Ce se intamplase…!?!

Soparla a supravietuit in aceasta pozitie atat de mult timp! Intr-un perete despartitor inchis de mai multi ani, fara a se misca. Pare imposibil de crezut. Atunci, se intreba, cum de aceasta soparla supravietuise atat de mult, fara sa se miste, odata ce piciorul sau a fost tintuit!?

Si-a oprit munca pentru a observa soparla, pentru a vedea ce face si cum se hraneste. Ceva mai tarziu, nestiind de unde, a aparut o alta soparla, cu o insecta in gura.

Ah! Asta l-a uimit si l-a atins profund.

Soparla prinsa in cui, a fost hranita ani de zile de catre alta soparla…

Imaginati-va! A facut acest lucru continuu, pentru o atat de lunga perioada de timp, fara a renunta la speranta pentru partenerul sau.

Ganditi-va. Ati face asta pentru cineva? Pentru partenerul vostru, pentru parintii, fratii sau prietenii vostri?

Imaginati-va ca o creatura mica poate face ceea ce o creatura binecuvantata cu o minte stralucita, care se crede cea mai importanta si mai evoluata specie pe aceasta planeta, poate face cu greutate…

Cu avansul tehnologic din aceasta era a comunicatiilor, accesul nostru la informatie devine tot mai rapid. Dar distanta dintre fiintele umane se reduce oare la fel de mult…?”

http://caleaspretine.wordpress.com

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Trezire divina. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Nu-ti subestima valoarea comparandu-te cu altii

  1. Anonim zice:


    RUGĂCIUNE PENTRU TREZIREA SPIRITUALĂ

    Astăzi, Părinte al universului, te rugăm să ne deschizi inimile şi ochii pentru a ne putea

    bucura de întreaga ta creaţie şi pentru a trăi într-o comuniune eternă de iubire cu tine. Ajutăne

    să te vedem pe tine în tot ceea ce percepem cu ochii, cu urechile, cu inima noastră, cu

    toate simțurile noastre. Ajută-ne să percepem prin ochii iubirii, astfel încât să te descoperim

    pe tine oriunde ne-am duce şi să te vedem pe tine în întreaga ta creaţie. Ajută-ne să te

    vedem pe tine în fiecare celulă a corpului nostru, în fiecare emoție a minţii noastre, în fiecare

    vis, în fiecare floare, în fiecare persoană care ne iese în cale. Tu nu te poți ascunde de noi,

    căci tu te afli pretutindeni, iar noi suntem una cu tine. Ajută-ne să devenim conștienți de

    acest adevăr.

    Ajută-ne să devenim conștienți de puterea noastră de a crea un vis al raiului în care totul să

    devină posibil. Ajută-ne să ne folosim de imaginaţia noastră pentru a ne controla visul vieţii,

    propria noastră creaţie, astfel încât să trăim fără teamă, fără mânie, fără gelozie, fără invidie.

    Dăruiește-ne o lumină călăuzitoare şi îngăduie ca ziua de astăzi să fie ziua în care căutarea

    noastră să ia sfârşit, în care să descoperim pentru totdeauna iubirea şi fericirea.

    Îngăduie ca astăzi să se petreacă ceva extraordinar, care să ne schimbe pentru totdeauna

    viaţa. Îngăduie ca tot ceea ce facem şi tot ceea ce spunem să fie expresia frumuseţii din

    inima noastră, să izvorască numai din iubire.

    Ajută-ne să fim la fel ca tine, să iubim la fel cum iubești tu, să împărtăşim la fel cum o faci tu,

    să creăm din viaţa noastră o capodoperă de frumuseţe şi iubire, la fel cum este întreaga ta

    creaţie. Începând de azi, ajută-ne să ne amplificăm gradat puterea iubirii, astfel încât să

    putem crea o capodoperă artistică din propria noastră viaţă. Astăzi, Părinte al universului, îţi

    oferim întreaga noastră recunoştinţă şi iubire pentru faptul că ne-ai dat viaţă. Amin.

    RUGĂCIUNE PENTRU IUBIREA DE SINE

    Astăzi, Părinte al universului, te rugăm să ne ajuţi să ne acceptăm exact aşa cum suntem,

    fără să ne mai judecăm. Ajută-ne să ne acceptăm mintea aşa cum este, cu toate emoţiile

    sale, cu toate speranţele şi visele noastre, cu personalitatea ei, cu felul nostru unic de a fi.

    Ajută-ne să ne acceptăm corpul aşa cum este, cu toată frumuseţea şi perfecţiunea lui.

    Îngăduie ca iubirea noastră de sine să devină atât de puternică încât să nu ne mai

    respingem niciodată, încât să nu mai punem niciodată piedici în calea propriei noastre

    fericiri, a libertăţii şi iubirii noastre.

    De acum înainte, îngăduie ca fiecare acţiune a noastră, fiecare reacţie, fiecare gând şi

    fiecare emo ie pe care le manifestăm să fie bazate ț numai pe iubire.

    Ajută-ne, Tată, să ne amplificăm iubirea de sine până când întregul vis în care trăim se va

    transforma, până când teama şi suferinţa vor deveni iubire şi fericire.

    Îngăduie ca iubirea de sine să devină atât de puternică încât să dizolve toate minciunile în

    care am fost programaţi să trăim, care ne spun că nu suntem suficient de buni, de puternici,

    de inteligenți, că nu putem reuși. Îngăduie ca iubirea noastră de sine să devină atât de

    puternică încât să nu mai fim nevoiţi să ne trăim viaţa în funcţie de părerile celorlalți.

    Îngăduie-ne să avem o încredere atât de mare în sine încât să facem singuri alegerile pe

    care le preferăm.

    Iubirea de sine va alunga teama în faţa responsabilităților pe care le avem faţă de propria

    noastră viaţă sau a problemelor care pot apărea pe drum. Orice am dori să realizăm,

    îngăduie să o facem prin puterea iubirii de sine.

    Începând de astăzi, ajută-ne să ne iubim pe noi înşine suficient de mult pentru a nu mai

    permite nici un fel de circumstanţe care să ni se împotrivească.

    Ajută-ne să ne trăim viaţa aşa cum suntem, fără să mai pretindem că suntem altcineva,

    numai pentru a fi acceptaţi de către cei din jur. Nu mai avem nevoie ca altcineva să ne

    accepte sau să ne spună cât de buni suntem, căci știm acum cine suntem cu adevărat.

    Îngăduie să ne bucurăm – prin puterea iubirii de sine – de ceea ce vedem atunci când ne

    reflectăm în oglindă. Îngăduie ca zâmbetul să nu mai părăsească niciodată expresia feţei

    noastre, amplificându-i astfel frumuseţea interioară şi exterioară. Ajută-ne să simţim o iubire

    de sine atât de intensă încât să ne bucurăm întotdeauna de propria noastră prezenţă.

    Ajută-ne să ne iubim pe sine fără a ne mai judeca, căci judecata nu atrage după ea decât

    vinovăţie şi auto-acuzare, dorința de a ne auto-pedepsi, care ne fac să pierdem perspectiva

    iubirii tale. Amplifică voinţa noastră de a ne ierta pe sine, chiar în acest moment. Purifică

    minţile noastre de otrava emoţională şi de auto-acuzaţii, astfel încât să putem trăi într-o pace

    interioară şi într-o iubire perfecte.

    Îngăduie ca iubirea noastră de sine să fie puterea care să ne schimbe viaţa, transformând-o

    dintr-un iad într-un rai. Ajută-ne să ne transformăm prin intermediul acestei puteri fiecare

    relaţie pe care o avem, începând cu relaţia cu noi înşine. Ajută-ne să ne eliberăm de

    conflictele cu cei din jur, să fim fericiţi să ne împărțim timpul cu cei dragi şi să-i iertăm pentru

    orice nedreptate pe care ar comite-o faţă de noi. Ajută-ne să ne iubim pe noi înşine atât de

    mult încât să-i putem ierta pe toţi cei care au greşit vreodată faţă de noi.

    Dă-ne curajul să ne iubim necondiţionat prietenii si familia, astfel încât relaţiile noastre cu ei

    să devină absolut pozitive şi pline de iubire. Ajută-ne să creăm noi canale de comunicare în

    relaţiile noastre, să scăpăm din războiul controlului, în care nu pot exista învingători sau

    învin i. Ajută-ne să lucrăm împreună, ca o echipă, într-un joc al iubirii, ș fericirii şi armoniei.

    Fie ca prin graţia ta, relaţia noastră cu familia şi cu prietenii noştri să aibă la bază respectul şi

    bucuria, astfel încât să nu mai simțim nevoia să le spunem cum trebuie să gândească şi cum

    trebuie să se comporte. Fie ca prin graţia ta, relaţiile noastre amoroase să devină sublime,

    astfel încât orice clipă pe care o petrecem alături de partenerul nostru/partenera noastră să

    devina o clipă de fericire.

    Ajută-ne să îi acceptăm pe cei din jur exact aşa cum sunt, fără să îi mai judecăm, căci atunci

    când îi respingem pe alţii, noi ne respingem de fapt pe noi înşine. Iar atunci când ne

    respingem pe noi înşine, noi te respingem de fapt pe tine.

    Ziua de astăzi reprezintă un nou început. Ajută-ne să ne începem din nou viaţa, punând la

    temelia ei puterea iubirii de sine. Ajută-ne să ne bucurăm de viaţă, de relaţiile noastre, să

    explorăm viaţa, să ne asumăm riscuri, să fim vii şi să nu mai trăim cu teama de a iubi.

    Îngăduie să ne deschidem inimile faţă de iubire, care este dreptul nostru prin naştere. Ajutăne

    să devenim Maeştri ai Recunoștinței, ai Generozității şi ai Iubirii, astfel încât să ne putem

    bucura de întreaga ta creaţie, acum şi de-a pururi. Amin.

    ARTA DE A IUBI – ingerii-cerului.ro cosmic-people.com

  2. Pingback: Nu-ti subestima valoarea comparandu-te cu altii – detoatepentrutoti2016

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s