Smerenia înseamnă dăruirea totală a fiinţei noastre

Toti vrem să ne simţim plini de pace, dar viaţa nu este întotdeauna liniştită. Uneori se întâmplă ceva care ne ridică probleme sau ne aruncă o provocare, iar noi trebuie să ne îmbrăţişăm întreaga experienţă. Asta înseamnă să ne facem timp ca să simţim cu curaj, tot ceea ce simţim. Negarea sentimentelor noastre nu va duce la pace. Sentimentele noastre sunt acolo pentru un motiv anume. Ele sunt o cale către inimă. Sentimentele puternice se ivesc atunci când trebuie deschisă uşa către inima noastră.
Evoluţia ta spirituală nu se produce atunci când, aparent, eşti liniştit şi mulţumit. Ea se produce atunci când devii mânios, trist, lacom, gelos, critic, nerăbdător. Ea se produce atunci când îţi pierzi “masca spirituală” şi-ţi dai seama că nu eşti un super-bărbat sau o super-femeie – ci doar o fiinţă umană obişnuită, care învaţă cum să trăiască.-Paul Ferrini

In acest moment exista foarte putine relatii sanatoase pe Pamant. Cu totii avem probleme din copilarie si din vietile anterioare, care ne influenteaza capacitatea de a fi complet prezenti alaturi de o alta fiinta umana. Daca permitem acestor probleme sa ne controleze si sa ne impiedice comunicarea cu ceilalti, vom fi blocati pentru totdeauna in tipare si comportamente relationale disfunctionale.
Din experienta mea, se pare ca este aproape esential ca trebuie sa inveti cum sa fii singur/a, inainte de a te afla in intimitate cu altcineva intr-o maniera sanatoasa si implinitoare.Durata acestei ,,cautari de suflet” difera de la o persoana la alta. Totusi, majoritatea dintre noi merge la una din cele doua extreme. Fie sarim de la o relatie la alta fara nicio pauza intre relatii, fie ne petrecem singuri cea mai mare parte a vietii, fiindu-ne teama ,,sa sarim in apa”.
O persoana nu poate astepta sa atinga o stare de ,,perfectiune”, pentru a intra intr-o relatie. Un suflet poate avea nevoie sa invete lectii cu privire la a fi singuri timp de mai multi ani, dar, in cele din urma, acel suflet va avea nevoie sa aiba experiente care se gasesc numai intr-o relatie cu altcineva.
Ca sa avem o relatie realmente iluminata, este necesar sa ne oprim din a ne proiecta propriile probleme asupra celeilalte persoane. Trebuie sa ne asumam responsabilitatea pentru propriile noastre sentimente si sa ne exprimam aceste sentimente in mod deschis si sincer. Daca persoana (sau persoanele) din viata noastra nu pot (sau nu vor) sa ne accepte asa cum suntem,- cu toate sentimentele noastre omenesti-, atunci, de obicei, inseamna ca noi nu putem sau nu vrem sa ne acceptam asa cum suntem.
Odata ce dobandim suficient de multa apreciere de sine si respect de sine pentru a ne accepta in intregime, putem atrage un partener care se accepta pe sine in intregime. Totusi, este posibil sa nu atragem imediat partenerul perfect. Aceasta este din cauza ca adesea atragem pe cineva care oglindeste problemele pe care tocmai le-am rezolvat de curand. Acest suflet ne va atrage in viata sa pentru ca suntem suficient de avansati pentru a da o mana de ajutor in linii mari, dar nu atat de avansati incat sa fim total incompatibili.
Daca ascultam de sinele nostru mai inalt, vom crea intentionat relatii care ne maximizeaza cresterea, pana cand suntem suficient de vindecati, incat sa cream o relatie menita, in primul rand, co-creatiei si ludicului.
Cheia unei relatii reusite este comunicarea. Starea naturala a fiintelor umane este de a comunica telepatic. Totusi, pana cand ne vom intoarce la starea noastra naturala, este necesar sa nu mai presupunem ca cealalta persoana ne stie nevoile si dorintele. Este necesar sa fim dispusi sa ne aratam vulnerabili si imperfecti, pentru a ne putea vindeca. De asemenea, este necesar sa fim dispusi sa spunem ,,nu” oricui nu este dispus sa ne accepte vulnerabilitatea si imperfectiunea. Este necesar sa avem un simt clar al propriilor granite, si al granitelor partenerului nostru. In cupluri, este necesar sa existe atat individualitate, cat si uniune. A fi singur si a fi impreuna sunt realitati simultane; adica, acestea sunt prezente tot timpul, in functie de dimensiunile realitatii la care ne-am concentrat atentia.
Exista multe carti bune despre relatii si te incurajez sa citesti cat poti de mult despre acest subiect. De asemenea, ar fi o idee buna sa inveti despre managementul timpului, intrucat presiunile vietii moderne pot face ca cei ce formeaza un cuplu sa aiba putin timp pe care sa si-l dedice unul altuia. Totusi, daca esti realmente hotarat/a sa creezi o relatie sanatoasa, iti vei face timp pentru aceasta si vei face tot ce este necesar pentru a vindeca ranile trecutului ce te tin izolat/a si separat/a, chiar daca imparti aceeasi casa si acelasi pat cu altcineva. Daca ne vindecam relatiile, ne vindecam propria lume. Caci, in realitate, ne aflam in relatie cu peste 5 miliarde si jumatate de oameni. Si intr-adevar, iubirea este cheia.-
Sal Rachele
Debună seamă viaţa noastră de aici este un antrenement pentru cealaltă, veşnică. Învăţăm aici să iubim pe părinţii şi pe copiii noştri pentru a învăţa să iubim întreaga umanitate şi mai presus de toate pe Dumnezeu. Căci viaţa este o şcoală a bunelor maniere veşnice, o pedagogie ascunsă a înălţimilor cereşti, creşa umanităţii unde învăţăm să mergem prin cer şi să vorbim cu Logos-ul iubit.

M-am întrebat şi eu de ce a lăsat Dumnezeu atâta osteneală în creşterea copiilor. De la un boţ mic de carne însă cu suflet nemuritor, câtă trudă necontenită pentru a-l vedea mare şi a învăţa să te părăsească. De câte mii ori trebuie un bebeluş hrănit, încălzit, dus în braţe, primenit, alintat, iubit, până când va uita de tine. Şi mi-am răspuns, după multe peroraţii filosofarde, că pruncii sunt darurile supreme ale lui Dumnezeu pentru a vedea natura raiului, pentru a ne învăţa cu el şi pentru a-l dori, pentru a-l moşteni pentru totdeauna. Creştem copii un răstimp limitat, o vreme, pentru a moşteni pruncia veşnică a raiului.

Revenind la iubire, sfinţii s-au învrednicit de slava lui Hristos şi de numele de Părinţi pentru că au iubit întreaga umanitate cum iubim noi pe copiii noştri. Imaginaţi-vă cum s-a extins (prin frângere) inima lor în univers, pentru a îngriji cu dor şi cu iubire de toţi oamenii. Cât de mare era inima lor, mai mare decât întreaga lume, căci are puterea de a se lărgi odată cu iubirea infinită care intră în ea. Odată cu iubirea lor pentru toţi, a venit fără îndoială şi extensia imensă a suferinţei pentru cei îndureraţi. Căci să iubeşti înseamnă să te doară inima pentru cineva, să suferi ascuns şi fără leac de fiecare dată, cu fiecare eşec sau durere a celui iubit. Sfinţii sunt părinţii umanităţii căci au iubit umanitatea cu iubire de părinte, crescând-o prin virtuţile lor, ascultând-o cum o doare neputinţa, plângând în noapte la căpătâiul umanităţii bolnave, febrile de prea multă nefiinţă.

Spuneam deci că iubirea înseamnă durere pentru durerea fiinţei iubite. Să ne imaginăm doar o picătură despre cât de infint Îl doare pe Dumnezeu eşecurile tuturor oamenilor, pierderea milioanelor de fii risipitori, plânsul tăcut, dar mai asurzitor decât cerurile al umanităţii căzute în povara morţii cu voia ei.

Restrângând subiectul, iubirea conjugală dintre două persoane, care dăruiesc lumină şi viaţă în univers prin naşterea de prunci, este o icoană a acestei iubiri a Creatorului. Cu toatea acestea însă, puţini oameni căsătoriţi sunt cu adevărat fericiţi şi conştienţi de această putere iconică a iubirii lor, de a reprezenta iubirea nevăzută a Celui veşnic.

Majoritatea dintre noi cădem din iubire, nu o mai înţelegem sau nu o mai primim în inima noastră. Căderea din iubire este fenomenul cel mai plin de întristare din viaţa unui om. În el, intervine, cu concursul celui viclean, ura, adică uciderea celuilalt din inima noastră, gelozia – control şi posesivitate narcisistă, indiferenţa ca pustiire a sinelui, egoismul ca extensie tumorală a eului în lume etc.

Oare care este cauza acestei suferinţe, acestei limitări şi acestei căderi din iubire a fiecăruia dintre noi, într-o anumită măsură? Eu cred că mimetismul.

Mimetismul este acea funcţie a umanităţii de a imita ceea ce vede. Iubim pe cei ce ne iubesc, urâm pe cei ce ne urăsc, imităm gesturile, cuvintele, comportamentul celor din jur. Francezul spunea: „Un bon bailleur en fait bailler sept” (Unul care cască bine îi face să caşte pe alţi şapte). Încă din fragedă pruncie, mimetismul este o parte componentă fundamentală a firii noastre. Imităm pe cei din jur (De ce râzi Drăgoi? Că râdeţi şi voi). Educaţia este tocmai urmarea celor mari din istoria umanităţii. Învăţarea este imitaţia unor gesturi întemeietoare, însă trebuie mereu stimulată prin creativitate. Mimetismul este şi fundamentul lumesc al legilor. Pedepsim pe cei ce au făcut rău, facem bine celor ce fac bine. Este şi temeiul moralităţii terestre. Orice faptă îşi are răsplata după felul ei. Legea Talionului, şi în general toate codurile morale, legale sau religioase ale umanităţii sunt variaţiuni pe tema mimetismului social. Când vine Mântuitorul şi porunceşte să iubim pe vrăjmaşii noştri, tot eşafodajul mimetic al lumii cade, se sfărâmă sub povara infinitei iubiri a Creatorului venit la noi. Tot ceea ce am ştiut vreodată despre lume este zdrobit, frânt în Calea iubirii Celui ce şi-a dat Trupul să fie frânt pentru noi.

Mimetismul în iubire este devastator. El instaurează un comerţ afectiv care duce invariabil la moarte. Iubesc pentru că mă iubeşti. Dacă ţi se spune: te iubesc, trebuie să răspunzi musai: şi eu… Însă mimetismul nu ţine cont de fiinţa căzută a lumii: dacă primeşti o jignire, jigneşti şi tu, orice cuvânt poate fi întors înapoi către emitent, într-un ping pong al urii şi al răzbunării. Acesta este combustibilul pentru orice ceartă între doi oameni.

Ce-ar fi dacă ne-am antrena să eradicăm din noi spiritul mimetic? Nu vom reuşi total, însă oricine poate avansa. La fiecare cuvânt urât, să răspundem cu iubire. La fiecare palmă să arătăm celălalt obraz. Fiecare lovitură să primească răspuns o mângâiere. Binecuvântarea să urmeze blestemului. Este tocmai porunca lui Dumnezeu: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blesteamă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc, ca să fiţi fiii Celui Preaînalt”. Fără mimetism nu ar mai fi suferinţă, despărţire, ură, răzbunare, război, durere, moarte.

Tot un mimetism interior este aşteptarea confirmării în iubire. Orice om are nişte aşteptări, un cadru fiinţial în care înrămează pe ceilalţi. Însă aşteptarea la nesfârşit a confirmării iubirii omoară iubirea însăşi. Omul trebuie să fie conştient că este iubit în mod infinit de Dumnezeu. Această iubire nimeni niciodată nu i-o va lua. Dacă vom antrena prin rugăciune simţurile noastre interioare să simtă această iubire, nu vom mai avea nevoie niciodată de confirmare a iubirii de la cei din jurul nostru. Foarte mulţi oameni suferă de acest fel de eşec, în care se aşteaptă să primească întotdeauna altceva decât există cu adevărat. Oamenii suferă îngrozitor pentru unele lucruri pe care celălalt nu le va afla niciodată. Este jocul absurd al imaginaţiei şi încadrării oamenilor în propriile noastre insectare de valori, care nu poate duce decât la suferinţă. Şi orice durere care vine de la neîmplinirea aşteptărilor noastre este de fapt o anestezie totală a simţului nostru duhovnicesc, prin care simţim iubirea lui Dumnezeu. Este un alt fel de ateism, mai cosmetizat, însă la fel de devastator, atunci când nu mai simţi iubirea jertfelnică a Celui ce te-a zidit.

Intrarea noastră în iubirea Celui Preaînalt se realizează prin iubirea oamenilor muritori şi imperfecţi de lângă noi. Şi această iubire nu trebuie nicidecum să aştepte confirmare de la ceilalaţi, nici să nu funcţioneze prin legile mimetice ale naturii oarbe, ci să fie acel ferment creativ şi ceresc prin care grâul lucrat din greu din inimile noastre se transformă, prin căldura Duhului Sfânt, în prescură vie, frământată de mâinile lui Dumnezeu, aşteptând înfiorată să devină Trupul cel preacurat al lui Hristos, care dă viaţă şi iubire lumii.Părintele Sofronie ne spune că smerenia este calitatea iubirii lui Dumnezeu care se dă fără să se întoarcă asupra sieşi. Smerenia înseamnă dăruirea totală a fiinţei noastre. Această dăruire este o expresie a dragostei pe care o avem faţă de cel de lângă noi“, a spus Preasfinţitul Ignatie Mureşanul.http://www.doxologia.ro

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Trezire divina. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Smerenia înseamnă dăruirea totală a fiinţei noastre

  1. hi, this is my first visit to this blog, i like your writing style. i’m very interested in your posts, please keep up the good work! lista de emails lista de emails lista de emails lista de emails lista de emails

  2. ramurademaslin zice:

    Acum ceva timp, sa zicem 4-5 ani in urma, as fi dat acelasi sfat tuturor, sa isi iubeasca aproapele, sa faca bine, sa ierte, sa ajute..etc. Dupa ce esti dezamagit de nenumarate ori, dupa ce afli ca ai fost bataia de joc a mai multor persoane, iti vine destul de greu sa urmezi intocmai cele spune de tine, si nu o sa ma creada nimeni pana nu va trece prin ce am trecut eu(parerea mea).Incerci, zi de zi,prin orice mijloace sa vezi ca viata este altfel, incerci sa o vezi roz, cand ea este de fapt gri, si in fiecare zi mai descoperi o piesa din puzzle-ul jocului care ti-a mancat practic toata energia, ti-a distrus toate visele si ti-a furat o parte din viata si intimitate. Este cumplit de greu sa mai crezi in ceva care s-a spulberat.Iti vine sa urlii ca un lup si te simti neputincios. Vrei sa ierti, poate ca o poti face dar durerea ramane si iti mananca inima,sufletul putin cate putin. Ce trebuie sa facem in astfel de situatii? Ce trebuie sa facem atunci cand oamenii ne trateaza ca pe un rahat? Ce ai face daca ai fi in locul meu? Ce metode folosesti ca sa te vindeci si sa mergi mai departe?

    • luminos1 zice:

      si eu am trecut prin asta, si…, am ajuns la concluzia ca eu mi-am permis mie sa ma simt asa, e greseala mea ca permit cuiva sa-mi scada stima de sine si mai ales…mult orgoliu, daca nu as fi avut orgoliu, pe care de altfel nici nu concepeam ca-l am, nu m-as fi simtit atit de penibil. in noi sunt toate raspunsurile. si mai ales trebuie sa multumim celor care ne fac sa ne simtim ingrozitor, ei ne ajuta sa evoluam, nu cei care ne lauda mai mult sau mai putin sincer.

    • Anonim zice:

      Sa gasesti puterea…sa le depasesti..si sa renasti…sau sa-ti duci povara durerii…cu speranta…ca poate…ceva..BUN…are sa ti se intample…

    • ramurademaslin zice:

      Multumesc pentru raspuns!

  3. Anonim zice:

    ,,Omul trebuie să fie conştient că este iubit în mod infinit de Dumnezeu. Această iubire nimeni niciodată nu i-o va lua. Dacă vom antrena prin rugăciune simţurile noastre interioare să simtă această iubire, nu vom mai avea nevoie niciodată de confirmare a iubirii de la cei din jurul nostru.”…Asa este…Dar suntem muritori…fiinte care dorim sa percem …IUBIREA …cu toate cele 5 simturi.. .Traim…alaturi de ceea ce se cheama…cei din jurul nostru.”…suntem inevitabil…dependenti …de iubirea lor.. IUBIREA DIVINA….este…refugiul atunci cand iubirea celor din jurul nostru…ne este …RESPINSA…Traim…atunci…MAREA DEZAMAGIRE…si ne refugiem…spasiti…umili…deznadajduiti…in bratele IUBIRII DIVINE…singura care ne poate fi sprijin.
    Suntem atat de ..mici..si de putin(i)..capabili..sa atingem…si sa ne multumim…DOAR cu IUBIREA DIVINA…

  4. Nu poti obliga pe nimeni sa iubeasca fara voia sa . Cind intervine indiferenta , incertitudinea , falsitatea , fii convins ca undeva cindva in trecut cineva a uitat sa alimenteze acea flacara . Si stii ceva ? Poti gasi tu o mie de resurse .. Totul este in zadar daca celalalt este plecat din relatie . Draga mea dragoste cu sila nu exista si nu se poate face . Ar provoca greturi mari . Asta este .. se mai si sufera .. Din suferinte se invata cel mai usor . Cu drag

  5. nicoleta zice:

    Sigur ca te iubesc si eu Tatal meu , primesc darul Fiului tau si vreau sa fiu in continuare copilul tau ! Te iubesc si-ti multumesc pentru bunatatea si generozitatea cu care ma iubesti.

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s