Mama, nu m-ai nascut pentru tine !

3 greseli ale parintilor: Mami, nu mai trai numai pentru mine!
„Numai pentru tine traiesc. Tu esti viata mea, dragul mamei. Tu esti ce am mai scump pe lume. Lasa, stai tu linistit, ca face mama. Mama face orice pentru tine. Tu esti lumina ochilor mei. Mi-as da si viata pentru tine.” Si tot asa…

Da, o mama si numai ea, probabil, s-ar putea jertfi pentru un copil. Cea mai intima apropiere fizica si emotionala intre doi oameni are loc intre mama si copilul pe care ea il poarta in pantece, iar apoi ii da nastere. Legatura dintre cei doi este o taina a vietii, chiar daca sunt si mame care nu constientizeaza asta. Ele sunt etichetate drept iresponsabile si „mame rele”, care isi neglijeaza, abandoneaza sau abuzeaza copilul. Iar cele care si-ar da si viata numai ca sa il vada fericit, si care ii repeta acest lucru, sunt cunoscute drept „mame bune”. Cum ar fi totusi sa dezlipim etichetele si sa vorbim despre mame… si atat?

Pentru ca mami, tu pentru mine esti cea mai buna mama, numai ca gresesti! Tu stii, mama, ce povara pui in carca mea de fiecare data cand imi repeti ca, fara mine, nu ai mai avea niciun rost pe lume? De fiecare data cand ma suni sa vezi daca am ajuns cu bine, daca nu cumva am luat ultimul virus auzit la stiri, daca nu cumva mi-am rupt ceva… pentru ca: „daca eu as pati ceva, tu nu ai mai avea pentru ce trai”?

Mama, tu il ai pe tata, dar el parca nu ar exista, comparativ cu existenta mea. Ai rude, parinti, prieteni, colegi. Dar niciun om nu te-ar putea ajuta. Nimeni nu poate face pentru tine mai mult decat mine, copilul tau. Eu sunt atotputernic in viata ta si responsabil de ea. Tu iti dai seama de asta, mama?! Ca pe un copilas de 1 an, 3 ani, 10 ani, 15, 20, 30, si la orice varsta ar ajunge, tu il faci responsabil de viata ta?! „Mama pentru tine traieste…” Dar inainte sa ma nasti pe mine, pentru ce traiai? Atunci nu traiai?

Mama, nu m-ai nascut pentru tine. Asa ca nu te mai sprijini cu toata greutatea sensului tau pe mine. Cand eram un bebe, eram simbiotici, eu si cu tine. Stii care este prima persoana de care devine constient un bebelus? Mama. Inainte sa devina constient de sine, un om devine constient de mama lui. Abia mai tarziu isi da seama ca el este o persoana diferita. Mama, tu nu mi-ai permis sa devin constient de mine. Mi-ai blocat dezvoltarea. Inca de mic, existenta ta ai conditionat-o de existenta mea. Viata mea este in lesa. Ce fel de dragoste este asta, mama? Acum sunt mare. Acum stiu ca nu copiii trebuie sa aiba grija de parinti si sa se simta vinovati sau responsabili pentru ei. Dar inca te simt, suferind in fiecare seara, acolo in casa ta, pentru ca „eu, puiul tau, nu sunt langa mami”. De fapt, tie iti este rau fara mine. Suferinta pe care o simt este dependenta ta de mine.

Te iubesc, mama, dar am nevoie sa stiu ca poti trai si fara mine. Ca daca eu ma imbolnavesc, cad in depresie sau ma calca o masina, tu vei trai in continuare. Ca nu am doua vieti pe care trebuie sa le feresc in fiecare zi, ca nu am doua sanatati pe care trebuie sa la ingrijesc in fiecare zi. Ca poti sa iti duci durerea ta. Umerii mei, acum de adult, tot nu ajung pentru doua. Mama, ai crescut mare acum. Haide, invata sa mergi singura!

3 greseli ale parintilor: Mami, nu imi mai povesti!!!
Confidentele pe care mama le face copilului sunt un abuz emotional asupra acestuia. Mama, daca as fi avut minte sa iti spun, la 3, 5, 10, 12, 16 ani, ti-as fi spus: Nu imi mai povesti despre tata! Nu imi mai povesti ce magar este, cum te neglijeaza, cum bea el inca de cand l-ai cunoscut, cum te lasa sa muncesti singura in casa, cum ne-a lasat pe amandoi intr-o seara cand eu eram mic si a avut o aventura cu alta femeie, cum nu te iubeste suficient, cum te certi tu cu soacra ta si cat de nefericita esti!

Acum am 30 de ani si te iert pentru ca ai facut din mine confidentul tau, in loc sa te duci la o prietena, la un preot sau la un psihoterapeut. Te iert, dar port cu mine nefericirea ta. Daca ai fi avut habar cat de toxice sunt astfel de marturisiri pentru baiatul tau, te-ai fi oprit. Daca ai fi inteles ca buna crestere, mancarea si mangaierile pe care mi le dai, sunt toate intoxicate de aceste confidente. Te iert ca ai fost prea inchisa in suferinta ta ca sa observi cum ma imbolnavesti cu ele.

Chiar si cand credeai ca nu inteleg. Imi amintesc cum venise la noi sora ta si stateam toti trei in bucatarie, iar tu ii povesteai despre „boul baltilor albastre”, ca sa nu imi dau eu seama ca vorbesti depre tata. Mama, aveam 5 ani, dar nu traiam pe alta lume. Ma durea ca ii spuneai asa. Si nu intelegeam de ce te ascunzi, ca oricum mie imi descriai adesea ce suparata esti pe tata.

Mama, tu stii cum are loc cresterea emotionala a unui copil? Atunci cand este mic, experimenteaza toata suita de emotii, pana la cele mai fioroase: furie, neplacere, frustrare. Iar cand creste, stie sa faca diferenta intre ele, le recunoaste cand apar si le gestioneaza cu brio. Are control asupra lor. Dar eu nu am putut sa fac asta. Eu nu puteam sa simt furie si nici macar neplacere, atunci cand tu mi-l acuzai pe tata, responsabil de nefericirea ta. Eu nu simteam decat neputinta… Cand tu terminai, ma duceam la tata, care ma lua pe genunchii lui sau ma scotea in parc cu mingea. Cum sa nu il iubesc? Cum sa fiu furios? Nici nu as fi stiut pe cine mai intai: pe mama mea sau pe tatal meu? Pana la urma, nici nu am avut parte de furia mea. Ci doar de furia si frustrarea ta, pe care le depozitai in mine, cu fiecare confidenta.

Asa ca, mama, eu traiesc emotiile copilariei abia acum, ca adult. Dar stii care este problema? Acum sunt furios si pe tine, si pe tata. Pentru incompetenta si lipsa voastra de maturitate si de iubire. Insa acum furia mea este mocnita si izbucneste brusc, la cea mai mica frustrare. Abia mi-o pot controla. Si nu este numai furie, mama. Acum este ura. Unui adult ii este mult mai greu sa isi gestioneze ura, decat ii este unui copil sa isi gestioneze furia. Of mama, tata, daca ar fi avut cine sa va invete sa ma cresteti…

3 greseli ale parintilor: Mami, tati, puneti-va de acord!
Am auzit de multi parinti care procedeaza ca voi. Nu se pun de acord si cred ca lucrul acesta este benefic. Cred ca in felul asta, ii dau copilului libertate sa aleaga pe cine sa asculte. Ba chiar ca ii permit celui mic sa aiba mereu un refugiu in familie: daca nu te lasa mama sa faci ce vrei, atunci fugi la tata, si invers. Unii parinti chiar se folosesc de aceasta strategie (joaca „politistul rau si politistul bun” in familie), in timp ce altii o folosesc ca si scuza, pentru propria ignoranta si lipsa de comunicare in cuplu.

Sotul si sotia nu mai comunica de ani de zile, au acumulat resentimente si cauta doar sa se opuna celuilalt, indiferent ca aud ce spune acesta sau nu. Iar copilul devine mesagerul: Tati, a zis mama ca ma lasa daca imi dai tu bani; Mama, a zis tata ca imi da bani cand o sa-i dai tu de mancare; Tata, a zis mama ca iti da de mancare cand o sa ai grija de fiu-tu si n-o sa ma mai creasca singura; Mama, a zis tata ca n-are cu cine, ca nu esti tu femeie de crescut un copil, si mi-a dat si o palma. Acum imi spui daca pot sa ma duc in tabara?…

Chiar si cand scenariul este mai relaxat, copilul nu invata nimic bun din acest du-te vino intre doi parinti care nu se pun de acord, sau care nu stiu unul de altul. Cand eram in clasa intai si ma ducea tata la scoala, primeam in fiecare zi 50 de bani, sa imi cumpar o guma cu surprize. Intr-o dimineata, mi-a intins tata moneda pentru guma, si i-am raspuns ca deja mi-a dat mama. Eram surprinsa ca nu stia! Ma asteptam ca ei doi sa vorbeasca despre… orice!

Tata a ras si mi-a zis „Pai atunci tine-o, daca vezi ca eu nu stiu, si mai ia-ti una!” Asta mi-a sunat atunci ca o descoperire, ca ceva la care nu ma gandisem defel, si care imi putea aduce profit. Acum, nu sunt deloc convinsa ca tata m-a invatat cel mai bun lucru. Pe masura ce am crescut, tin minte ca profitam de momentele lor de lipsa de comunicare si de indecizie, si foloseam impotriva lor ce m-au invatat. Imi era deja prea greu sa ma dezvat sa „profit”.

Atunci cand cei doi parinti nu se pun de acord, copilul mic devine bulversat. Pentru el, parintii sunt una: o autoritate, un reper, o singura sursa de certitudine. Este sanatos sa ii vada avand pareri diferite, dar apoi cazand de acord, si nu opunandu-se ori lasand lucrurile in coada de peste. Sau, si mai rau, transand: „Eu spun asa, maica-ta spune altfel, decide de cine vrei sa asculti”.

Iarasi, a sustine ca „Eu nu sunt de acord sa pleci in tabara”, dar sa il lasi sa mearga daca tatal spune „Da”, suna destul de ambiguu pentru copil. El din gura ta stie ca nu esti de partea lui, iar din fapte vede altceva. Va merge in tabara insotit de vinovatie si nesiguranta. Cuvintele trebuie sa sustina faptele. Iar copilul are nevoie ca faptele si cuvintele parintilor sa ajunga, in final, la armonie.- http://www.qbebe.ro
Cand un copil loveste un copil, se cheama agresiune.
Cand un copil loveste un adult, se cheama ostilitate.
Cand un adult loveste un adult, se cheama violenta.
Cand un adult loveste un copil, se cheama educatie. (Haim Ginott)

Cu totii stim aceste lucruri si cu toate astea mai sunt parinti care, obisnuiti cu acest sistem de educatie, continua sa faca acelasi lucru cu copiii lor.
Kenny Toh, fondatorul Institute of Advanced Parentology, a cautat raspunsul la intrebarea “De ce isi lovesc parintii iubitori copiii?”. El si-a dedicat intreaga activitate descoperirii raspunsului la aceasta intrebare si se pare ca l-a gasit.
“Am descoperit ca toti parintii care isi bat copiii cred ca fac ceea este mai bine pentru interesul copilului lor, pentru buna dezvoltare a copilului, cu toate ca unele dintre aceste actiuni sunt destul de dureroase. Motivele pentru care un parinte isi bate copilul sunt multiple, insa pot fi incadrate in doua categorii generale: emotiile (parintii care nu se stapanesc si atunci isi lovesc impulsiv copiii) si vointa deliberata (parintii care cred ca aceasta este o modalitate de a educa copiii)”, a declarat Toh.

Iata cum ii descrie Toh pe parintii care isi lovesc copiii:

Parintii care isi lovesc copiii cand sunt furiosi
In aceasta categorie intra parintii care isi bat copiii din cauza acumularii de sentimente negative, frustare si furie. Cu alte cuvinte, isi pierd controlul. Desi stiu ca lovirea copiilor nu le face bine acestora din urma, nu se pot abtine atunci cand emotiile sunt foarte puternice.

Aceste descarcari emotionale se petrec inconstient si multi oameni (indiferent ca sunt sau nu parinti) au dificultati majore in a-si gestiona sentimentele.
Ce e de facut in astfel de situatii? Incercati sa va calmati, plecati din locul respectiv atunci cand sunteti suparati si reveniti la copil doar cand sunteti calmi.
Unii parinti au scapat de acest obicei doar in momentul in care copiii au fost prea mari pentru a a mai putea fi loviti.
Acesti parinti sunt extrem de suparati pe ei insisi cand isi lovesc copiii, dar, totusi, nu gasesc justificarea actiunilor lor.
Parintii care isi lovesc copiii pentru a-i educa
Reprezentantii acestui grup sunt adeptii pedepsei corporale, sunt extrem de stricti si de duri in ceea ce priveste comportamentul copilului. Ei sunt absolut convinsi ca pedeapsa corporala este ultima solutie in obtinerea comportamentului dorit, dupa ce au epuizat toate celelalte medote: discutia amiabila, mituirea, amenintarea si cicalirea.
Majoritatea parintilor care folosesc aceasta medota de educatie, o motiveaza prin faptul ca bataia n-a facut rau nimanui, ca si ei, la randul lor, au fost tratati asa si sunt perfect normali. Alti parinti cred ca daca lasa nepedepsita o anumita fapta, ii va incuraja pe copii sa faca fapta respectiva.
Spre deosebire de parintii care isi lovesc copiii la nervi, acesti parinti au o explicatie pentru bataie. Ei sunt convinsi ca aceasta metoda este una corecta, chiar daca le pare rau ca isi bat copiii.
Soferii stiu foarte bine ca ignorarea unghiului mort poate duce la tragedii. Asa se intampla si cu parintii care ignora bataia data copiilor lor. Prima categoria are “scuza” nervilor, cealalta “scuza” educatiei. Insa ceea ce fac ei este gresit, iar ignorarea acestui lucru poate duce tragedii: sunt copii care fug de acasa, sunt copii care refuleaza si devin agresori, sunt relatii parinte-copil care se destrama vizibil, iar viata lor este un conflict fara sfarsit.- http://sfatulparintilor.ro
”Daca exista lumina in suflet,
Omul devine frumos.
Daca omul este frumos,
In casa sa va domni armonia.
Daca in casa domneste armonia,
In natiune va domni ordinea.
Daca in natiuni domneste ordinea,
Va fi pace in lume.”– proverb chinezesc

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Trezire divina. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

25 de răspunsuri la Mama, nu m-ai nascut pentru tine !

  1. Nu stiu cine esti insa ma surprinzi uneori ….stii de ce ? Iti dau un singur exemplu … aceasta melodie este cintecul meu preferat …Esti minunata.. Cine esti suflete ? Stiu …esti un licurici luminoas care iti daruiesti tuturor sclipariciul .Lumineaza draga mea , lumineaza toata lumea si iti vei face viata un paradis . Te pup cu drag ,

  2. ramurademaslin zice:

    Trist și adevărat!

  3. Anonim zice:

    Iti multumesc…ma tem ca …incet…incet …imi pierd forta de a mai putea ..sa stralucesc…..ma sting..incet…incet.Imi ramane DOAR speranta in BUNUL DUMNEZEU…ca ma va ajuta sa gasesc puterea sa-mi gasesc…linistea interioara…si sa ,,luminez”….nu sa stralucesc….

  4. carmen zice:

    Superb articol.

  5. Vera Serb zice:

    Si cum le transmitem mamelor noastre pe care le iubim si pe care nu dorim sa le rănim,acest strigat de eliberare???…indiferent de varsta noastră….pt ca este tot mai greu atunci cand varsta lor este înaintata ( peste 75) si au tot mai multa nevoie de ajutor si atenție….cum sâ nu ne simțim vinovați fata de ele daca se întâmpla ceva si noi nu am fost acolo lângă ele ci am fost intr-o vacanța de ex sau pur si simplu am trăit o zi a vieții noastre si nu a vieții lor??????

    • ioanacucias zice:

      Nu le putem transmite. Ce scrie in acest articol nu poate fi spus cu viu grai fara sa aduci suferinta. Paradoxal, mamele care au fost inca din tinerete dependente de copil, la batranete sunt cele mai neajutorate. Insa faceti in asa fel incat sa nu aveti sentimentul de vinovatie, e foarte distructiv. Nu sunteti raspounzatoare de viata si alegerile mamei. Nu foloseste nimanui sa suferiti

  6. albertstefan zice:

    Inca un idiot care a fost atat de bine manipulat de sistem si fiind si putin ,,schizofrenic” inca de la nastere(asta fiind singura greseala a mamei sale,ca l-a lasat sa se nasca) si-a luat in cap ,,cultul personalitatii” fata de mama sa…RUSINE!!!

  7. Remus zice:

    „In orice problema exista o oportunitate !!!
    Cautam parteneri retea Marketing Mondial !! Incepe ziua facand,mai intai,ordine in gandurile tale.Asta fac liderii adevarati ! Abia dupa ce iti este clar ce vrei SA FACI,SA FII si SA OBTII,ACTIONEAZA!!!
    Solutii Ingenioase pentru Combaterea Crizei Economice din Romania ! Oferta extrem de serioasa ! Asiguram din start contract legal de comision ! Deja s-au facut primele plati ! Multi oameni s-au convins,e randul dumneavoastra acum ! Castigurile sunt garantate ! Cautam operatori online care vor sa castige progresiv comisioane,cu o munca usoara ! Se asigura training gratuit sub forma unor lectii pe e-mail,la sfarsitul acestor cursuri puteti CONTINUA sau va puteti RETRAGE. Exclusiv compania ofera si scrisoare de recomandare dupa circa 3 luni de activitate ! Pentru a va oferi detalii trimiteti un mesaj”,la adresa de e-mail : cmpremus@yahoo.ro

  8. Anonim zice:

    Sant unaq din miile de mame ,dascrise in articol,din pacate!

  9. viocartman zice:

    Multumesc, articolul il citesc in 2015 cand sunt in proces de rupere a legaturilor emotionale fata de parintii mei si de vindecare a relatiei cu ei (in etapa a doua).

    Daca mai aveti articole similare pe aceasta tema, m-as bucura sa-mi lasati cateva recomandari.

    Multumesc,
    Zi frumoasa si spor in toate.

    Vio

  10. Ana zice:

    nu se poate citi pagina. este asa de plina de picuri ca imi e imposibil sa o citesc
    se poate sa schimbati fundal-ul?

  11. Mami zice:

    Pacat ca de multe ori cei care chiar trebuie sa citeasca acest articol, nu il citesc. Frumos spus

  12. raluca zice:

    mà regàsesc cu totul… càutam cuvinte sà-i spun mamei aceste lucruri… acum le-am gàsit … vreau sa nu fac aceste greseli cu copiii mei, dar fac altele de care poate nu-mi dau seama si mà intreb ce imi vor reprosa copiii cand vor fi mari…

  13. dac zice:

    Un suflet foarte trist si foarte gol, lipsit de dragostea materna, lipsit de dragoste in general si care face un amestec trist si penibil de idei si concepte.
    O viata trista dusa de o persoana si mai trista.

  14. Anonim zice:

    In timp ce in general sint de acord cu punctul principal al articolului unde parintii trebuie sa fie independenti emotional si finaciar de coopii, treuie totusi sa nu cadem in extrema cealalta unde parintii devin/par detasati de copii. In acest caz mesajul primit de copii este ca parintiilor le este indiferent de ce se intimpla cu ei, acest lucru fiind foarte detrimetal sanatatii emotionale al copiilului. Cercetarile noi arata ca diferenta intre copii care au viata implinita/sanatoasa si cei ce nu au este prezenta cel putin unei persoana care le pasa de ei profund. Asta fiind zis sa nu uitam ca parintii intru-un fel sau altul sint invinovatiti de felul cum „a iesit copilul”. Deasemeni „sistemul vechi” cum a specificat articolul nu este intotdeauna cel mai detrimental. In concluzie indiferent de mediul in care copilul este crescut daca el/ea se simte iuit si in siguranta este in general suficient ptr o dezvoltare optima si sanatoasa.

  15. Coman cristina zice:

    Cine a scris articolul acesta?
    Are dreptate in atat de multe dintre cele expuse …

  16. Anonim zice:

    Pe cat de interesant pe atat adevarat ….sunt de acord cu tot ce s-a scris in articol insa ..asa cum spunea si Anonim ceva mai devreme..sa evitam sa cadem in extreme…!

  17. Anonim zice:

    Da mami nu te am nascut pentru mine.

  18. inaloveworld zice:

    Superb spus și scris! Atât de adevărat!

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s