Regrete înainte de moarte

Se spune că la sfârşitul vieţii nu vom regreta un examen picat, un job pe care nu l-am primit, o maşină pe care nu ne-am permis să ne-o cumpărăm sau orice alte lucruri care ne apasă acum.
Dar oare ce vom regreta?
La această întrebare a căutat răspunsul Bronnie Ware, o asistentă medicală din Australia, care şi-a petrecut aproape toată viaţa îngrijind pacienţi bolnavi, aflaţi în ultimele 12 săptămâni ale vieţii lor.
Însă, având grijă de ei, Bronnie a avut timp să îi şi asculte, astfel că a aflat de la aceştia care sunt cele 5 regrete pe care le au oamenii înaintea morţii.
A adunat apoi mărturiile acestora într-o carte numită „The Top Five Regrets of the Dying”.
Iată care sunt acestea, alături de completări din cartea asistentei:
1. Îmi doresc să fi avut curajul de să-mi fi trăit viaţa cu adevărat pentru mine, în loc să trăiesc viaţa pe care ceilalţi au aşteptat-o de la mine. “Aceasta este cel mai frecvent regret. Când oamenii îşi dau seama că viaţa le este aproape de sfârşit, pot să o revadă cu claritate. Şi este uşor de văzut cât de multe visuri au rămas neîmplinite. Majoritatea oamenilor nu îşi duc la bun sfârşit nici măcar jumătate dintre visurile. Şi mor ştiind că acest lucru s-a întâmplat din cauza alegerile pe care le au făcut sau nu le-au făcut. Sănătatea aduce cu sine o libertate pe care foarte puţini o conştientizează înainte de a o nu o mai avea.”
2. Îmi doresc să nu fi trudit atât de mult. “Acest regret a venit din partea fiecărui pacient de sex masculin pe care l-am îngrijit. Este modul lor de a regreta timpul pe care nu l-au petrecut alături de copii atunci când aceştia erau mici şi timpul pe care nu l-au petrecut alături de partenerul de viaţă. Şi de a le fi dor de acest timp. Femeile au vorbit şi ele despre acest regret, însă cum cele mai multe dintre fac parte dintr-o generaţie mai veche, nu ele au fost cele care au întreţinut familia. Toţi bărbaţii pe care i-am îngrijit regretă profund faptul că au petrecut atât de mult timp din viaţă “alergând în câmpul muncii”, ca pe bandă rulantă, pentru a-şi câştiga existenţa.”
3. Îmi doresc să fi avut curajul de a-mi exprima sentimentele. “Mulţi oameni îşi suprimă sentimentele pentru a nu-i “deranja” pe ceilalţi. Pentru a “face pace” cu ei. Şi, ca urmare, se cufundă într-o existenţă mediocră şi nu devin niciodată ceea ce ar fi fost cu adevărat capabili să devină. Şi mulţi dezvoltă boli cauzate de amărăciunea, frustrarea şi resentimentele pe care, ca rezultat, le poartă cu sine.”
4. Îmi doresc să fi petrecut mai mult timp împreună cu prietenii. “Adesea, oamenii nu realizează cu adevărat toate beneficiile pe care le aduc prieteniile de durată. Nu până în ultimele lor săptămâni de viaţă. Mulţi deveni atât de prinşi în propriile existenţe încât, de-a lungul anilor, lasă să pălească prieteniile de o viaţă. Au fost multe regrete profunde legate de timpul, atenţia şi efortul care nu a fost acordate prieteniilor. Tuturor le e dor de prieteni atunci când sunt pe moarte.”

5. Îmi doresc să-mi fi dat voie să fiu mai fericit. “Acesta este un regret surprinzător de des întâlnit. Mulţi oameni realizează doar la finalul vieţilor că fericirea este o alegere. Ei rămân blocaţi în tipare şi obiceiuri vechi . Aşa-numitul “confort” şi aşa-numita “familiaritate” le îneacă atât emoţiile cât şi existenţele. Teama de schimbare îi determină să pretindă faţă de ceilalţi şi faţă de sine că sunt mulţumiţi, când, de fapt. în adâncul sufletelor, tânjesc după o viaţă presărată cu hohote de râs şi plăceri mai mult sau mai puţin vinovate.”
Mă întreb dacă oamenilor acestora, în cazul în care li s-ar mai fi dat încă un pumn de ani de trăit, ar fi făcut lucrurile altfel? Şi-ar fi rezolvat regretele acestea? Cu teama de-a fi puţin cinică, îndrăznesc să cred că nu. Şi asta pentru că suntem puţin bătuţi în cap, setaţi să trăim într-un ritm din care ne e greu să ieşim. Poate citim o astfel de lecţie de la oameni care în amurgul vieţii se uită în urmă cu înţelepciune, iar mâine, viaţa noastră se va scădea la fel. Din nou ne vom trezi că nu mai avem timp de nimic, că suntem stresaţi, că nimic nu merge cum am vrea noi, că, lasă, poate mâine va fi mai bine. Dar azi?
“Aziul” în ce buzunar îl mai îndesăm ca pe-o listă de dorinţe, pe care-o boţim în palmă, cu gândul s-o mai păstrăm, că cine ştie? Şi cât vom mai trăi îndesând pe ici, pe colo, cârpindu-ne buzunarele burduşite, că cine ştie, poate mâine. Şi ne crapă sufletul ca o roşie coaptă în zilele care ne storc de orice energie de-a ne îndeplini 5 dorinţe care în final se vor transforma în 5 regrete. Nu ştiu voi, dar mie îmi vine să încep de ieri, zău aşa.
http://loreleimihalcea.wordpress.com

Ei sunt îngerași… Îngerașii de la Spitalul Sf. Maria din Iași. Sunt 57 de micuți cu vârsta cuprinsă între câteva luni și 2 ani… de care părinții au fost nevoiți să se lipseacă… Unii dintre ei nici măcar nu au primit un nume! Motivele pentru care s-a ajuns în situația asta, oricare ar fi ele ,cu siguranță sunt dureroase și nu sunt de discutat acum.Important este că micuții au nevoie de noi, de ajutorul nostru ca să devină oamenii frumoși și de bine de mâine. Când spun ajutor nu mă refer la bani în mod neapărat. Ajutorul de care au ei nevoie este mai vital decât banii: au nevoie de pamperși, produse de igienă (detergent, șampon, săpun, etc.), jucării, eventual și în mod ideal și de pătuțuri mai mari… pe măsura lor deoarece acum dorm chinuiți în paturi mult prea mici și chiar și o hrană mai sănătoasă și mai consistentă (fructe, etc). Au nevoie de aceste lucruri pentru că statul le asigură doar o hrană sumară: lapte, branzică calcică și biscuiți.

Haideți să nu fim indiferenți și nici absurzi. Nu blamați părinții și nu spuneți că nu i-au vrut. Nu există așa ceva atâta timp cât aceste suflețele există!
Dacă puteți să îi ajutați indiferent cât de puțin, vă rog, faceți acest lucru! Dacă nu puteți să îi ajutați, măcar DISTRIBUIȚI acest anunț, deoarece aveți colegi, prieteni, rude care poate îi vor putea ajuta.
Împreună putem! Împreună e mai ușor!
Pentru mai multe detalii, puteți lua legătura cu:
Anca Craciun (0749 067014)
Alexandra Parnic (0753 856441)
Irimiea Adrian (0756 646441)
Olaru Alina (0745 557985)
Dr. Diana Padure (0745 831521)- http://miculmeuunivers.wordpress.com

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Trezire divina. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s