Să nu te îndoiești că vei culege ceea ce semeni

„Nu daţi decât puţin, când daţi din ce‑i al vostru.

Numai dând din voi înşivă, daţi cu adevărat.

Pentru că, spuneţi‑mi, ce‑s averile voastre decât nişte lucruri pe care le păstraţi cu străşnicie, crezând că mâine veţi avea nevoie de ele?

Iar mâine, ce‑i va aduce ziua de mâine câinelui prevăzător foarte, ascunzând oasele în nisipul mişcător, în timp ce‑i urmează pe pelerini către oraşul sfânt?

Şi ce este frica de sărăcie, dacă nu sărăcia însăşi?

Iar groaza de sete, în preajma fântânilor pline, nu‑i oare setea cea mai nestinsă?

Sunt unii care dau puţin din belşugul pe care îl au şi aceasta pentru a li se recunoaşte dărnicia, însă acea dorinţă ascunsă umileşte darul făcut.

Sunt, apoi, alţii care, puţin având, dau totul.

Aceştia cred în viaţă şi în mărinimia vieţii, iar sacul lor niciodată nu‑i gol.

Ei sunt cei ce dau cu bucurie, iar bucuria le este răsplata cea mare.

Dar sunt şi din cei ce dau cu durere şi doar durerea rămâne botezul acestora.

În sfârşit, sunt cei ce dau fără a simţi nici durere, nici bucurie, necunoscându‑şi virtuţile.

Ei sunt asemenea mirtului din vale, care îşi răspândeşte parfumul în spaţiu.

Prin mâinile unor asemenea făpturi vorbeşte Dumnezeu şi dindărătul ochilor acestora El surâde Pământului.

E bine să dai când ţi se cere, dar şi mai bine fără să ţi se ceară, din înţelegere.

Iar pentru cei dornici să dea, a‑i căuta pe necăjiţi este o bucurie mai mare decât darul însuşi.

Fiindcă, se află, oare, vreun lucru pe care să ţi‑l refuzi?

O, desigur, tot ceea ce îţi aparţine va fi dăruit într‑o zi,

Deci, dă acum, în anotimpul dărniciei tale, iar nu în cel al moştenitorilor tăi.

Deseori spuneţi: „Am să dau, dar numai acelora care merită.”

Pomii din livezile voastre nu spun, însă, astfel şi nici turmele din imaşuri.

Ele dau ca să poată trăi, fiindcă a păstra înseamnă a pieri.

Desigur, cel care‑şi merită zilele şi nopţile, merită totul şi din partea voastră.

Iar cel care a meritat să bea din oceanul vieţii, are tot dreptul să‑şi umple cupa şi din micul vostru pârâu.

Există oare merit mai mare decât acel ce stă în curajul şi încrederea de a primi milostenie?

Şi cine vă credeţi voi, pentru ca oamenii să‑şi sfâşâie pieptul şi să lepede orgoliul, ca să le puteţi vedea meritele şi mândria terfelită?

Luaţi aminte, ca mai întâi voi să meritaţi a fi dăruitorul şi instrumentul dărniciei,

Pentru că, într‑adevăr, viaţa e cea care dă viaţă, în timp ce voi, care vă socotiţi binefăcători, nu sunteţi decât martorii acesteia.

Iar voi care primiţi – şi cu toţii primiţi! – nu vă luaţi povara vreunei recunoştinţe spre a nu vă pune de bunăvoie un jug vouă şi celor ce dăruie.

Înălţaţi‑vă, mai degrabă cu cel care dă, primindu‑i darurile ca pe nişte aripi,

Fiindcă, a ţine prea mult seama de datoriile voastre, înseamnă a vă îndoi de generozitatea dăruitorului, care are pământul mărinimos drept mamă şi a cărui tată însuşi Creatorul este.”- KAHLIL GIBRAN- iubiresilumina.com

Într-o zi,un tânăr sărac care vindea diferite mărfuri din poartă în poartă, ca să-și plătească studiile la Universitate, găsi în buzunar doar o monedă de zece cenți și îi era foame.

Decise sa ceară ceva de mâncare, la următoarea casă. Dar nervii l-au trădat când îi deschise ușa o femeie superbă. În loc să ceară ceva de mâncare, ceru un pahar cu apă.
Ea se gândi că tânărul părea înfometat, așa că îi aduse un pahar mare cu lapte.
El îl bău încet și după aceea întrebă:
– Cît vă datorez?
– Nu-mi datorezi nimic, răspunse ea. Mama mea ne-a învățat că trebuie să fim mereu buni cu cei care au nevoie de noi…
Tânărul răspunse:
– Vă mulțumesc din suflet…!
Când Howard Kelly plecă de la casa aceea, nu numai că se simți mai ușurat, dar și încrederea în Dumnezeu și în oameni deveni mai puternică. Fusese pe punctul de a abandona studiile, din cauza sărăciei.
După câțiva ani, femeia se îmbolnăvi grav. Medicii din satul ei erau îngrijorați. După puțin timp au trimis-o în oraș. Îl căutară pe doctorul Howard Kelly pentru o consultație.
Când el auzi numele satului din care provenea pacienta, simți în ochi o lumină specială și o senzație plăcută.
Doctorul Kelly urca din holul spitalului, în camera ei. Îmbrăcat în halat, doctorul intră să o vadă. Capriciile destinului – era ea, o recunoscu imediat… Se întoarse în sala de vizite, hotarat să facă tot posibilul să-i salveze viața. Din ziua aceea, urmări cazul femeii cu cea mai mare atenție. Ea a fost operată pe cord deschis și se recupera foarte încet… Dupa o lungă luptă, aînvins boala…! Era, în sfârșit, sănătoasă…!
Dat fiind că pacienta era în afara oricărui pericol, Dr.Kelly ii ceru biroului administrativ să-i trimită factura cu totalul cheltuielilor, ca s-o aprobe. O verifică și o semnă. Mai mult, scrise ceva pe marginea facturii și o trimise în camera pacientei.
Factura a ajuns în camera pacientei, dar ei îi era teamă să o deschidă, pentru că știa că ar fi lucrat pentru tot restul zilelor sale, ca să plătească costul unei intervenții atât de complicate…
În sfârșit o deschise și ceva îi atrase imediat atenția: pe marginea facturii citi aceste cuvinte…
“Platită integral acum mulți ani, cu un pahar cu lapte.”
Ochii ei se umplură de lacrimi de bucurie și, fericită, îl binecuvântă pe doctor, pentru că-i salvase viața…

Să nu te îndoiești că vei culege ceea ce semeni…
Nu există întâmplarea… există o invizibilă mână a destinului, care ii redă fiecăruia ceea ce a dat…

dramatizare după o poveste reală referitoare la dr. Howard Kelly – filedelumina.ro

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Trezire divina. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s