Cand ti-ai vizitat sufletul,omule?

Crezi ca Dumnezeu te-a uitat? Crezi ca Dumnezeu nu te iubeste??? Dati clik pe imagine.

Intrucat se apropie cu pasi repezi un eveniment extrem de important in istoria de cca 4,6 miliarde de ani a acestei Planete, eveniment tratat in lumea spirituala destul de stufos si complicat, as dori sa va transmit si eu pe aceasta cale cateva lucruri la care ma gandesc cu bucurie.

Da! Este o bucurie faptul ca Terra, acest Pamant pe care il iubesc, isi incheie o lunga faza evolutiva – pe care noi cei din Focul Sacru, alaturi de alti frati ai nostri din lumea spirituala, o numim faza de evolutie mentala – si va trece intr-o faza superioara numita faza de evolutie solara.

Este o bucurie sa aflu ca toate existentele umane traitoare ale ei se vor instrui de acum in a invata sa fie oameni solari, adica vor fi mult mai buni decat au fost pana acum.

Asta nu inseamna ca pe Terra, incepand cu 21 Dec. 2012 vor exista numai oameni solari. Nu! Asta semnifica faptul ca, incepand cu aceasta data, „vioara intai” a evolutiei umane nu va mai fi corpul subtil mental ci corpul solar. Intr-un timp destul de scurt – cat de scurt asta numai Dumnezeu o stie – majoritatea celor care vor popula Terra vor fi oamenii solari. Ce minunat. Un mare pas inainte spre cunoasterea Iubirii pentru majoritatea actualilor si viitorilor traitori ai Terrei. Un mare pas inainte pe lungul drum al intoarcerii Acasa.

Dumnezeu pregateste un mare dar pentru aceasta Planeta si existentele ei: cunoasterea Iubirii Solare pentru oameni, dar si pentru unele animale care vor incepe sa manifeste acest tip de iubire, in timp ce celelale vor invata Iubirea mentala de tip superior.

Plantele vor incepe si ele sa-si manifeste corpul subtil mental inferior-majoritatea- si superior-o minoritate.

Mineralele vor cunoaste Iubirea de tip astral, duhurile lor isi vor manifesta, in consecinta, corpurile subtile astrale.

Si toate astea sunt minunate. Nu sunt deloc ingrijorat de ce va fi. Stiu ca Dumnezeu ne iubeste si nu va face decat sa ne creeze conditii noi de evolutie, mult mai bune decat cele pe care le-am avut pana acum.

Nu va temeti, deci, prieteni si nu plecati urechile la tot felul de proorociri apocaliptice. Cei care cred ca Dumnezeu va distruge lumea si fac in acest moment intense pregatiri de „supravietuire”, nu au reusit in realitate sa creada pana acum cu adevarat in El. Se tem pentru viata lor si pentru a celor pe care ii iubesc, tocmai pentru faptul ca nu au inteles ce este Vesnicia. Cine crede intr-un sfarsit existential, in moarte, asa cum ne-a fost ea prezentata pana acum, nu crede in Viata.

Ma opresc aici. Va mai spun doar atat: bucurati-va prieteni pentru ca „invierea mortilor si viata veacului ce va sa vie” este mai aproape si se aproprie cu repeziciune. „Cine are urechi sa auda.”Doamne ajuta! –   Ioan
In dictionarul explicativ al limbii romane smerenia este definita ca fiind o atitudine umila, supusa, respectuoasa; comportare modesta, plina de buna-cuviinta.

Ea este o stare de umilinta. O persoana umila, in general, este o persoana nepretentioasa si modesta: cineva care nu gandeste ca este mai important – importanta decat ceilalti.

In crestinism, umilinta sau smerenia sunt considerate virtuti care contin trei indemanari:

– cedarea catre Dumnezeu a drepturilor si proprietatilor, ceea ce inseamna a folosi toate acestea in slujba Sa;

– castigarea dreptului la ascultare, mai degraba decat solicitarea lui adica, prin smerenie si prin exemplu personal in directia manifestarilor virtutilor divine, ne putem castiga dreptul de a fi ascultati de cei din jurul nostru;

– raspunsul adecvat la manie cand alte persoane violeaza drepturile personale, ceea ce inseamna ca la violenta nu trebuie sa raspundem, in nici un caz, cu violenta ci cu o atitudine blanda si demna in acelasi timp.

Printre binefacerile smereniei, descrise in Biblie, se gasesc: onoarea, intelepciunea, viata eterna, unitatea si rasplata divina. Putem spune deci ca, una din cele mai importante virtuti este smerenia iar opusul ei este orgoliul, cea mai frecventa carenta considerata si „cel mai vechi pacat”. Smerenia este izvorata din Iubire si inalta pe om catre Lumina, orgoliul este izvorat din ura si coboara omul catre intuneric. In aceasta directie, omul are din pacate o mare problema si anume ca, de cele mai multe ori, folosindu-si cu predilectie ratiunea inferioara se multumeste cu cuvintele oamenilor, cu laudele lor, cu aprecierile lor, care de cele mai multe ori sunt agresiuni subtile ale intunecatilor, care nu urmaresc altceva decat sa amplifice orgoliul celui laudat si apreciat in acest fel, prin asta indepartandu-l de Dumnezeu.

“Dumnezeu, celor mandri le sta impotriva, iar celor smeriti le da har”. (Epist. Sf. Ap. Iacov cap 4.6.).

Smerenia confera omului cuviosie, evlavie, cucernicie, pietate, religiozitate. Spre deosebire, insa, de majoritatea virtutilor care sunt calitati caracteristice lui Dumnezeu, smerenia ca si credinta, ascultarea, fidelitatea, jertfa, sinceritatea, defineste si o atitudine fata de El. Cel mai Smerit este Dumnezeu, prin faptul ca exista in fiecare particica a Creatiei Sale, lucrand tainic pentru a sustine elementele ei componente in evolutie, verbul Sau caracteristic fiind „Eu Sunt”. Deoarece verbul inseamna miscare, manifestare, fraza „Eu Sunt” se refera la Dumnezeul manifest deci la Dumnezeu in raport cu Creatia Sa, Dumnezeul nemanifest insemnand doar „Eu”.

Recunoasterea sincera, fara fatarnicie, de catre om, a faptului ca ceea ce-l anima si ii da putere si viata este doar Dumnezeu si ca fara El nimic nu e, reprezinta constientizarea plenara a smereniei si manifestarea ei.

Smerenia ajuta omul sa se transforme in interior, il ajuta sa-L vada pe Dumnezeu in ceilalti, sa ierte sa-si exprime emotiile si sentimentele asa cum sunt ele, fara ipocrizie, deci sa fie sincer, deschis comunicativ, sa fie el insusi cu adevarat, sa invete sa se cunoasca si mai ales sa evolueze, sa ia decizii corecte in voia Domnului, intrand astfel sub guvernarea propriului duh benefic, sa scape de frici si temeri, sa poata sa-i ajute pe ceilalti absolut dezinteresat, fara a astepta recunostinta.

In plan spiritual, pe masura ce omul evolueaza si devine din ce in ce mai constient, smerenia il ajuta sa se fereasca de orgoliul de a se crede superior fata de ceilalti, il indruma sa fie folositor oamenilor fara a-i judeca, il ajuta sa vada si sa inteleaga ca cei mai putin evoluati spiritual au un grad de constientizare diferit, dar aceeasi puritate a sufletului.

In plan fizic, lipsa de smerenie duce la boli grave de inima deoarece smerenia este in stransa legatura cu iertarea, cu dragostea – dragostea pura, dezinteresata care are o mare putere de vindecare fizica, mentala si spirituala.

Smerenia se dobandeste pe mai multe cai.

1. Prin umilinta care constituie, de fapt, o stare a mintii prin care omul capata constienta de sine, adica isi da seama care sunt posibilitatile lui si care ale Creatorului sau. Prin ea ne putem intari mai bine smerenia si putem constientiza Sfintenia lui Dumnezeu si dependenta noastra de El. Umilinta aduce cu sine regretele omului pentru faptele sale facute fara Iubire. Marturisind la spovedanie aceste regrete, insotite de pareri de rau fata de pacatele noastre, suntem ajutati sa ne usuram sufletul. Umilinta poate fi insa si falsa, ea fiind manifestata cu predilectie de cei slabi carora le este frica sa nu greseasca, insa daca li se da putere, umilinta lor dispare ca prin farmec.

Manifestam umilinta numai fata de Dumnezeu si Ierarhiile Sale Ceresti, fata de bine, in general. Nu manifestam, in nici un caz, umilinta fata de lumea intunecata si de slujitorii ei cu trup sau fara trup. Fata de acestia manifestam doar demnitate impletita cu multa intelegere, compasiune, rabdare, blandete, Iubire.

2. Prin respect, cinstire si Iubirea fata de ceilalti, prin recunoasterea cu smerenie a Dumnezeului din semenii nostri.

3. Prin altruism.

La fel cum celula nu trebuie sa traiasca si sa lucreze numai pentru ea – caci astfel se imbolnaveste – ci trebuie sa lucreze pentru intreg, intrand astfel in unitatea sacra a fiintei – ducand in acest fel o viata lunga si sanatoasa – omul nu trebuie sa traiasca numai pentru sine ci si pentru ceilalti. Astfel, el va intra in Unitatea Divina numita Viata, impreuna cu fratii si surorile lui pasind cu siguranta si incredere pe drumul indumnezeirii.

Calea Domnului Hristos, Calea Iubirii, este … Calea lui „noi” si nu a lui „eu”.

http://www.foculsacru.ro

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Trezire divina. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s