Cu timpul inveti

“Sa inveti sa nu respingi ce ti se intampla in viata, moment cu moment, este ceva ce poti face in orice stare te afli, sanatos sau nu. Chiar zacand intr-un pat de spital, dupa ce ti s-a spus ca mai ai doar cateva saptamani de trait, realitatea momentului prezent-fara alte ganduri impuse asupra lui ar putea fi zambetul de pe chipul cuiva drag sau vocea sa familiara. Ar putea fi lumina blanda a soarelui de dupa-amiaza patrunzand prin fereastra. Ar putea fi sunetul repetitiv al aparatului care iti monotorizeaza inima sau sonorul televizorului. Acesta este adevarul momentului.

Lumina intra in camera, o relatie se desfasoara, alti oameni isi traiesc experientele lor. Lucrurile au o anume adecvare intrinseca atunci cand egoul nu te pune in conflict cu ceea ce este.

A alege sa te plasezi deplin in momentul prezent- nu in imaginile sau povestile create de gandurile tale – este cea mai esentiala alegere dintre toate. Cand esti prins in ganduri tematoare si judecati negative, orice se intampla este mult mai greu si dureros decat ar fi daca ai putea sa ramai pur si simplu deschis la orice se petrece.

Chiar daca alegi sa afirmi ganduri pozitive, sentimentele pozitive pe care aceste ganduri le creeaza, desi binevenite, nu au plenitudinea pe care orice moment ti-o aduce atunci cand iti permiti sa ramai profund in Acum.

In momentul prezent, esti purtat de viata intr-un fel care nu e accesibil sinelui tau egotic, prins cum se afla in propriile povesti. Aceasta inseamna acceptare si este abandonare. Abandonarea nu inseamna ca ai pierdut batalia. Inseamna ca ai incetat sa te mai lupti si, in schimb, te-ai predat unei realitati mai profunde: imediatul acestui moment. Spre surpriza ta, poti afla ca esti intampinat si insotit de o prezenta tandra.

Aceasta prezenta poate primi cu bunavointa si fara nicio reactie tot ceea ce incearca de obicei egoul sa evite. In abandonare descoperi ca, deodata, nu este nevoie sa fii nicaieri altundeva decat acolo unde esti.Egoul are deprinderea de a tinde spre altceva decat ceea ce este. Cand nu te opui experientei tale, dorind sa fie diferita sub un anumit aspect, orice moment este un camp infinit de posibilitati, inteligenta si sprijin profund.

Cand esti bolnav sau viata nu merge asa cum iti doreai, egoul tau e cel care se plange, se opune, se sperie sau se infurie si devine strategic. Paseste atunci in momentul prezent, ceea ce inseamna sa te indepartezi de ego si sa intri in mintea constienta, si nu vei mai fi bolnav, desi corpul tau poate fi. Esti, ca fiinta constienta, insasi constiinta care exista mereu in nemiscare si pace, capabila sa observe, fara sa se identifice cu neintrerupta si zgomotoasa activitate a egoului.

Dar cat timp nu inveti sa ramai constient si sa iti observi gandurile, pare ca tu si gandurile tale sunteti una.In cazul acesta, esti deturnat de ego, iar povestile pe care le genereaza presupun inevitabil suferinta.” – Richard Moss, “Vindecarea incepe in interior.Transforma-ti viata prin puterea prezentei.”, Editura Elena Francisc http://www.iubiresilumina.com

Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa
diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet
si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva
si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta,
si asa, omul incepe sa invete…
ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni,
si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus
si cu ochii larg deschisi,
si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in “astazi” si “acum”,
pentru ca terenul lui “maine” este prea nesigur pentru a face planuri …
si viitorul are mai mereu o multime de variante
care se opresc, insa, la jumatate drumului.

Si dupa un timp, omul invata ca, daca e prea multa,
pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui arde si calcineaza.
Astfel incat incepe sa-si planteze propria gradina
si-si impodobeste propriul suflet,
in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori.
Si invata ca, intr-adevar, poate suporta. Ca intr-adevar are forta.
Ca intr-adevar este valoros,
si omul invata si invata … si cu fiecare zi, invata.

Cu timpul, inveti ca a sta alaturi de cineva
pentru ca iti ofera un viitor bun,
inseamna ca, mai devreme sau mai tarziu, vei vrea sa te intorci la trecut.
Cu timpul, intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale,
fara a pretinde sa te schimbe,
iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti.

Cu timpul, iti dai seama ca, daca esti alaturi de aceasta persoana
doar pentru a-ti intovarasi singuratatea,
in mod inexorabil, vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.
Ajungi cu timpul, sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati,
si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu,
se va vedea inconjurat doar de false prietenii.

Cu timpul, inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie,
pot continua tot restul vietii sa-i faca rau celui ranit.

Cu timpul, inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face.

Cu timpul, intelegi ca daca ai ranit grav un prieten,
e foarte probabil ca niciodata prietenia lui
nu va mai fi la aceeasi intensitate.

Cu timpul, iti dai seama ca, desi poti fi fericit cu prietenii tai,
intr-o buna zi, vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.
Cu timpul, iti dai seama ca
fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta,
nu se va mai repeta niciodata.

Cu timpul, iti dai seama ca
cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana,
mai devreme sau mai tarziu, va suferi aceleasi umilinte si dispret,
dar multiplicate, ridicate la patrat.

Cu timpul, inveti ca, grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca,
asta va determina ca, in final, ele un vor mai fi asa cum sperai.

Cu timpul, iti dai seama ca, in realitate, cel mai bine nu era “viitorul”,
ci momentul pe care-l traiai exact atunci.

Cu timpul, vei vedea ca, desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur,
iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine
si acum s-au dus si nu mai sunt…

Cu timpul, vei invata ca, incercand sa ierti sau sa ceri iertare,
sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie,
sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant,
nu mai are nici un sens.

Dar din pacate, se invata doar cu timpul…
(Jorge Luis Borges)

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Trezire divina. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s