Fericirea este o arta

“Fericirea ne da aripi. In clipele de fericire, puterea noastra e mult mai mare, intelectul nostru mai patrunzator si intelegerea noastra mai putin intunecata. Parem a fi mult mai bine pregatiti sa facem fata lumii si sa ne gasim propria sfera de influenta.” – Scrierile Sfinte Bahá´í

Darul fericirii

Poate ca unul din cele mai mari daruri pe care il putem darui copiilor nostri e acela al fericirii. Invatandu-i pe copii sa gaseasca si sa isi traga puterile din fericirea lor interioara, le oferim o baza pentru o viata plina de bucurie si fericire. In Scrierile Sfinte Baha’i gasim un adevar ce merita reflectie “Fericirea omului se bazeaza pe comportamentul spiritual.” Cu alte cuvinte, fericirea nu vine din intamplari si lucruri din viata noastra, ci e mai degraba innascuta in fiecare din noi si se manifesta in functie de CUM ne traim viata. Fericirea e o experienta interioara pe care o scoatem la lumina din noi, mai degraba decat e ceva ce provine de la cei din jurul nostru sau din ceea ce traim in viata.

Din nefericire, multi dintre noi nu am fost invatati cum sa ne folosim de aceasta putere interioara si sursa de liniste dinlauntrul nostru. In functie de vreme, suntem bucurosi sau tristi, fericiti sau frustrati, totul depinzand de faptul ca lucrurile merg bine sau ne aflam in fata unor greutati si incercari. Inchipuiti-va ce dar deosebit ar fi sa putem sa ne ajutam copiii sa se simta fericiti si multumiti. Chiar si atunci cand este greu. Desigur, aceasta “munca” spirituala de a ne pastra interiorul linistit este ceva ce trebuie sa mentinem in forma de-a lungul intregii vieti. Totusi, modelele dupa care ii deprindem pe copii sa faca situatiilor posibil stresante, dau tonul pentru tot restul vietii noastre.

Forta exemplului

Noi, parintii, avem o responsabilitate enorma in a oferi un exemplu pozitiv copiilor din acest punct de vedere. Opriti-va catva timp in fiecare zi si reflectati la cum a mers ziua. Cum ati facut fata provocarilor? Ati reactionat sau actionat constient? Cum reactionam cand se sparge ceva? cand cineva intarzie la intalnire? Cand cineva ne raneste? Ne ancoram in frustrarea, supararea sau tristetea noastra? Ne agatam de durere? Refuzam sa iertam? Refuzam sa le dam celorlalti o a doua sansa si sa credem in ei? Sau incercam sa ne amintim ca suntem oameni cu totii si ca, astfel, facem cu totii greseli si vom continua sa le facem ca o parte a procesului invatarii. Daca invatam sa acceptam viata asa cum este si ne dam seama ca fiecare incercare e de fapt o sansa pentru a creste, atunci ne vom afla pe drumul cel bun in a da copiilor nostri exemplul unei vieti fericite si satisfacute.

Incercarile ca un ajutor pentru a invata

Incercarile sunt asemenea plugului ce pregateste campul pentru cresterea semintei. Semintele care cresc in noi, oamenii, sunt acelea ale virutilor inerente fiecaruia din noi. Aceste virtuti sunt manifestarile naturii noastre inalte – acea natura unica oamenilor, care se ridica deasupra si dincolo de natura animala impinsa de instinct, o natura ce tinde spre noblete. In Scrierile Sfinte Bahá´í se spune “Oricine poate fi fericit intr-o stare de confort, relaxare, sanatate, succes, placere si bucurie: dar, daca cineva e fericit si multumit in vremuri grele, in incercari si boala, aceasta e o dovada de noblete.” Si mai mult, fericirea adevarata si de durata, spre deosebire de fericirea trecatoare, de moment, se dobandeste prin exersarea muschilor spirituali ai rabdarii, bunatatii, generozitatii, iertarii, desavarsirii etc., caci astfel ne simtim bine cu noi insine si, ca rezultat, traim un sentiment adanc de fericire interioara si satisfactie. Respectul de sine pozitiv e implinirea normala a unei vieti traite dupa principii spirituale si acest respect e cheia spre fericire.

Data viitoare cand copilul dumneavoastra se straduieste sa faca ceva, incurajati-l cu caldura, aveti incredere in el, indrumati-l spre virtutea pe care trebuie sa o manifeste, fie ea rabdare, perseverenta, acceptare etc. Ajutati-l sa caute intelepciunea ascunsa in incercare, sansa de a creste. Baietelul meu de cinci ani jumate, la fel ca ceilalti copii de varsta lui, e preocupat de capacitatile corpului sau. Vrea sa fie mare, puternic si rapid. Noi i-am explicat ca pe langa muschii fizici, sufletul lui are muschi spirituali ce au si ei nevoie de exercitiu pentru a fi puternici. Acest limbaj ii e pe inteles si, pentru desavarsirea in ridicarea spre natura sa inalta, exersand un muschi spiritual care nu a fost asa de puternic mai inainte, primeste fericit laude si incurajare. De exemplu, azi nu a vrut sa-si ajute tatal sa puna masa. Mi-a spus ca e obosit si infometat si ca pur si simplu nu are chef. I-am explicat ca noi toti trebuie sa facem in viata lucruri dificile si pe care nu avem chef sa le facem dar ca facand exact aceste lucruri, ne dovedim adevarata putere. I-am explicat cum mie mi-ar place sa fiu in gradina acum si poate tatalului lui i-ar place sa se uite la sport in loc sa pregateasca masa dar ca folosind natura noastra inalta, devenim de fapt mai puternici. Inainte sa termin a si plecat la bucatarie, pregatit sa dovedeasca puterea lui interioara si sa fie de ajutor.

A vedea paharul pe jumatate plin

In functie de influentele din educatia noastra, suntem fie multumiti cu viata noastra sau ne plangem. Una este sa ne punem teluri si, in calatoria noastra personala prin viata, sa cautam desavarsirea inaltandu-ne spre a implini potentialul nostru individual. Alta este sa nu fim multumiti de eforturile proprii si sa nu putem sa ne bucuram de viata. Cum ne uitam la paharul pe care-l primim in fiecare zi? Ne concentram asupra lui ca fiind gol sau plin pe jumatate?

Aceasta nu e o atitudine usor de intretinut dar, concentrarea asupra ceea ce e pozitiv e o strategie care merita din plin efortul. Cand lucrurile se intampla contrar vointei noastre, noi putem exersa si ne putem ajuta copiii sa gaseasca sansa de a creste, partea pozitiva in fiecare incercare pe care o intalnim. Intamplarea cu Isus si discipolii sai care trec pe langa scheletul unui cal si toti se concentraza asupra uraciunii lui iar Isus le inalta viziunea gasind un aspect pozitiv – si anume, dintii frumosi ai calului, ilustreaza perfect acest principiu.

Cand vremea e rea si toata lumea se plange, eu le spun copiilor “hm, cred ca plantele si copacii sunt tare fericiti sa bea apa”. Spre deosebire de colegii lor, copiii mei nu sunt necajiti din cauza vremii rele, chiar daca aceasta inseamna ca nu se pot juca afara. Cand sunt bolnavi, vorbim despre cum, atunci cand se odihnesc si isi lasa trupul sa se lupte cu boala, trupul lor va deveni atat de puternic incat nu se va mai imbolnavi niciodata de aceeasi boala – poate de una asemanatoare, dar nu de aceeasi. Cand trebuie sa calatoresc pentru munca mea, vorbim despre cat de minunat e sa fim din nou impreuna dupa ce am fost despartiti, pentru ca ne face sa apreciem cat de norocosi suntem sa ne avem unul pe celalalt. Cand ne e dor unul de celalalt, putem simti iubirea si mai mult. Pentru noi e asemeni unui joc sa descoperim partea pozitiva in fiecare incercare.

Dragostea de viata

Nelinistea, stresul si vina sunt trei dusmani ce stau in calea multumirii. Pentru a ne elibera de neliniste, trebuie sa ne hotaram sa avem o alta perspectiva asupra lumii; o perspectiva de iubire si acceptare; una lipsita de judecare. Eliberarea de neliniste apare atunci cand practicam o atitudine de dragoste de viata. Cautam daruri in fiecare zi si nu ne pierdem energia facandu-ne griji pentru lucruri pe care nu le putem schimba. Gasim solutii creatoare la problemele pe care le putem rezolva in loc sa ne plangem. Nu ne dam aere de superioritate judecandu-i pe ceilalti pentru greselile lor. Asteptam desavarsire de la noi insine si de la ceilalti dar aceasta asteptare e bazata pe convingerea noastra in capacitatea interioara de a da tot ce e mai bun in noi, mai degraba decat in a fi ceea ce altii vor sau cred ca ar trebui sa fim. Practicam iertarea incepand cu noi insine.

Vina e asemeni semnului “stop pentru suflet”, dupa cum spunea un psihoterapeut. Este mica voce dinauntrul nostru care ne avertizeaza cand o luam razna, tinandu-ne de la a ne intoarce de la razele calde ale Soarelui Divin. Totusi, abuzarea acestei vine pentru a-i manipula pe ceilalti spre a ne implini propriile dorinte e o eroare grava si ea ataca esenta fericirii interioare. A-l face pe un copil sa-i fie rusine pentru ca a facut o greseala, duce la micsorarea respectului de sine al acestuia. Abuzarea vinei de catre parinti rezulta in manifestari negative precum panica, teama, nesomnul, introvertirea etc. Vina e o arma a celor slabi. Ca parinti, trebuie sa ne dam seama ce lucru deosebit de delicat e constiinta in curs de dezvoltare a copilului. Trebuie sa o tratam cu dragoste, intelegere si incurajare. Vina noastra interioara ne spune ca ceva nu e bine dar nu ne spune ce trebuie sa facem pentru a fi bine. Aici putem interveni cu blandete, dragoste si incurajare sa ne ajutam copiii sa se ridice spre natura lor inalta, manifestand virtuti, facand ceea ce e bine.

Cand un copil face o greseala, trebuie sa-i dam iubire mai intai in loc sa-l facem sa se simta prost sau ca un prost. Aici exemplul nostru personal ajunge departe in a arata ca vina excesiva e contraproductiva in cresterea fericirii in viata. Cand gresim, ar trebui sa ascultam cu atentie la reactiile noastre. Cat de mult atasam la micile greseli de zi de zi? Vina e un semnal ca ceva trebuie schimbat. Nu se traieste asa! Amintiti-va ca trebuie sa ne iertam pe noi insine pentru a-i putea ierta pe ceilalti. Ingrijorarea si lamentarea sunt de fapt parteneri. Un copil care se plange mereu de ceva ce trebuie sa faca, a pornit de fapt pe calea gresita de a inlocui viata cu lamentarea. Inauntru el e doborat de griji pentru rezultatul unui anumit eveniment. Pentru a elimina acest obicei, pe langa faptul ca lucram cu exemplul propriu de a deveni cat se poate de toleranti, trebuie sa eliminam activ nellinistea, intelegand ca ingrijorarea e o pierdere de traire sufleteasca. Ne lipseste de energie pretioasa pentru actiune constructiva. Daca studiem vietile marilor ganditori si inventatori din toate domeniile de activitate umana, vedem ca, in loc sa-si faca griji, ei cauta solutii. Energia pretioasa e directionata spre actiunea creatoare.

Cu totii trebuie sa invatam sa ne punem increderea in Dumnezeu si in faptul ca totul va fi bine in cele din urma. Avem vointa proprie si cu aceasta putem sa ne straduim sa facem tot ce ne sta in putinta cu talentele si capacitatile noastre harazite de Dumnezeu. Exersati gasirea intelepciunii in incercarile dificile pe care le aduce fiecare zi si nu uitati sa le priviti ca pe niste daruri ce ne dau aripi spirituale pentru a zbura spre un tinut al adevaratei bucurii si fericiri. http://viataverdeviu.ro
Sa repectam viata, sanatatea si puterile aproapelui ca si cum ar fi ale noastre. Eu am, spune egoistul! Noi avem, este expresia celui evlavios! O vorba de Duh anima atat Vechiul cat si Noul Testament: Daca cineva spune: omoara, daca nu te omor eu pe tine, atunci lasa mai bine sa te ucida, decat sa-l ucizi tu. Caci ce folos sa castigi intreaga lume, daca iti pierzi sufletul! Noi stim, ca fericirea apare acolo unde este pace si armonie, de aceea e bine sa nu uitam, ca daca am ridicat mana contra altui om, ca sa-l lovim, devenim nefericiti, chiar daca nu l-am lovit. Intentia este inima oricarei actiuni. De aceea unii pleaca in lume cu privirea blanda, si altii cu ochii rai! O alta garantie a fericirii este intelegerea acestei logici: ce-i al meu iti apartine tie, deci pstreaza ce-i al tau! Ce avem noi, cu adevarat de fapt? Nimic…trupul nu-i al nostru-apartine Pamantului, duhul nu-i al nostru, ci al Cerului. Mormintele stau marturie pentru asta! O alta treapta pe care omul urca pentru a-si gasi fericirea este: Mai bine putin pe buna dreptate, decat belsug pe nedrept! Traim cu totii in raportul cazua-efect: cine sapa groapa altuia, cade singur in ea, si atunci nu putem fi fericiti, daca generam in jurul nostru nefericire. Fericit este acela care a inteles comandamentul: Cinstea Cerului si Binecuvantarea Pamantului sunt ale acelui care onoreaza umanitatea! Cine are minte sa priceapa si sa-si dea prilej de Fericire!- Oreste

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Trezire divina. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s