De suflet cine se ingrijeste?

O lupta nebuneasca dupa perfectiune. Fara riduri, fara semne, fara burta, fara coapse prea mari, buze siliconate, un bust proeminent, par vopsit, sprancene pensate, imbracaminte dupa ultima moda, accesorii care mai de care mai trasnite, machiaj…si sufletul zbarcit, ridat, negru. Astazi oamenii nu alearga sa’si mantuiasca sufletul ci alearga sa’si “imbunatateasca” chipul; nu alearga sa-L caute pe Dumnezeu ci alearga prin magazine dupa lucruri care sa-i “infrumuseteze”; nu stau ore in sir cu Biblia in fata sa-L cunoasca mai mult pe Domnul deoarece ei petrec ore in sir privindu-se in oglinda sa vada ce mai au de adaugat sau de eliminat de pe chipul lor. Privesc in stanga si in dreapta la unul sau la altul nu ca sa afle daca el sau ea iL cunosc pe Dumnezeu, ci sa vada ce si-au mai cumparat nou, ce au mai frumos altii decat ei si de ce sunt apreciati mai mult. O goana dupa o frumusete trecatoare care astazi este, maine nu. Oameni frumosi pe dinafara si putrezi pe dinauntru. O dorinta diabolica de a avea un trup mereu tanar, perfect. Nu stiu daca ne dam seama sau nu, dar lucrul acesta influenteaza mult pe oameni. Ei ajung sa se simta inferiori, neacceptati, neiubiti pentru simplul fapt ca nu au o frumusete perfecta. Uitam adevaratele valori, adevaratele virtuti, uitam ce e mai important…sufletul, frumusetea lui. Am uitat ca fiecare e frumos in felul lui, am uitat ca Dumnezeu nu ne’a creat copii ci unici.

Si sufletul? De suflet cine se ingrijeste? Da-mi bani la preoti, crezand ca ne vor fi iertate din pacate? Facem fapte bune sperand ca astfel ne vom mantui sufletul? Ajutam biserica doar ca sa se roage pentru mantuirea noastra? Crezi ca se poate una ca asta? NU! Dumnezeu te va intreba pe tine ce’ai facut cu sufletul tau pentru ca tu esti direct responsabil de tine insuti. Nimeni nu va putea raspunde pentru tine, nici chiar parintii tai, nici chiar trupul tau frumos, nici banii, nici nimic din tot ce ai. Cauta sa te sfintesti, cauta sa-ti infrumusetezi sufletul. Trupul e trecator, dar sufletul traieste vesnic. Ai grija de el, pentru ca soarta ta depinde de cum vei prezenta sufletul tau lui Dumnezeu. Daca imperfectiunile trupului pot fi mascate, ei bine, cele ale sufletului nu pot fi ascunse.

Infrumuseteaza-ti sufletul nu trupul! http://soaptainimii.wordpress.com/

„A te infrana inseamna a te multumi cu o singura felie de paine, atunci cand ai posibilitatea sa mananci doua!” – Pr. prof. Constantin Coman

Un tanar preot si sotia lui, trimisi la prima lor parohie, ajung acolo intr-o zi de octombrie si constata ca biserica este intr-o stare deplorabila.

Plini de entuziasm, isi propun sa o restaureze pana in Ajunul Craciunului , cand vor sa organizeze prima slujba.
Muncesc din greu, rapara peretii, tamplaria, refac picturile, curata si termina totul pe 18 decembrie! Pe 19 insa incepe o vijelie cumplita, care desprinde o bucata din acoperis, iar apa scursa le distruge o portiune mare dintr-un perete lateral.
Intristat ca trebuie sa amane slujba de inaugurare, preotul pleaca spre casa, dar pe drum se opreste la o licitatie in scopuri caritabile si acolo ii atrage atentia o fata de masa brodata, de o mare finete, care avea in mijloc o cruce. Isi da seama ca are exact dimensiunea portiunii de perete avariat, o cumpara si se intoarce la biserica.
Intre timp incepuse sa ninga, iar in statie zareste o doamna in varsta care tocmai pierduse autobuzul. O invita sa-l astepte pe urmatorul in biserica, iar el incepe sa fixeze fata de masa pe peretele avariat.
Doamna asteapta absenta intr-un colt. Deodata isi ridica ochii si, socata, il intreaba pe preot de unde are fata de masa cu initialele ei(EBG). Ii povesteste apoi ca ea o brodase in Austria in urma cu 35 de ani, in timpul razboiului. La venirea nazistilor a fost nevoita sa plece in graba si sa-si lase in urma sotul, care a fost arestat si trimis in lagar. Era ultima data cand il mai vazuse.
Impresionat, preotul vrea sa-i returneze fata de masa, dar ea ii spune ca e mai bine sa ramana in biserica.
Tot ceea ce poate sa faca este sa o conduca pe doamna intristata acasa.
Slujba de inaugurare a bisericii reuseste de minune, iar la sfarsit preotul isi conduce spre iesire noii enoriasi.
Cand revine, observa pe un scaun un domn in varsta cu ochii pironiti pe fata de masa. Barbatul ii povesteste indurerat ca fata de masa fusese brodata de sotia lui, care disparuse pe timpul ocupatiei naziste si pe care o credea moarta.
Preotul il roaga sa-l insoteasca intr-o scurta plimbare cu masina si il duce la domiciliul batranei doamne, unde asista la cea mai impresionanta revedere de Craciun.

(Intamplare adevarata povestita de un preot pentru a ilustra „misterioasele cai ale Domnului”) .

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Trezire divina. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s