De la sinele uman la Sinele Divin

Ce este o stare de Coştiinţă extinsă. Etapele Procesului de Transformare Interioara: Trezirea, Căutarea, Eliberarea de trecut şi Reunificarea. Recuperarea încrederii în Sine.

Am vorbit în Calatoria Inimii despre Procesul Marii Transformări prin care trece Conştiinţa. Articolele despre simptomele crizei psiho-spirituale de Transformare au stârnit multe discuţii şi deasemeni multe întrebări, căci mulţi dintre voi au recunoscut etapele Transformării în propriile lor vieţi. Pentru mulţi dintre voi a fost o uşurare să aflaţi că nu sunteţi singuri în acest uluitor Proces, că sunt mulţi alţii care parcurg aceleaşi etape, că nu sunteţi pe cale să o luaţi razna. Continuăm seria articolelor pe această temă cu detalii despre Procesul în sine. Rostul acestei descrieri a Procesului de Transformare Interioară este acela ca voi să ştiţi că sunteţi pe drumul cel bun şi să vă recăpătaţi Încrederea în Sine.

Ce este o stare de Conştiinţă extinsă

De multe ori folosim în aceste pagini sintagma “Conştiinţă Extinsă”. Experienţe de Conştiinţă Extinsă. Poate că ar fi trebuit să începem de la bun început cu o definire a termenilor, aşa cum facem la workshop-urile noastre. “Conştiinţa” este tot ceea ce există. Conştiinţa este una cu Spiritul care se regăseşte în miliarde de forme, în miliarde de vibraţii, în miliarde de individualităţi. Ea cuprinde nu numai universul dens, material, de vibraţie lentă, dar şi toate vibraţiile, toate dimensiunile, toate fiinţele individualizate din Spirit. Conştiinţa este tot ceea ce există. Conştienţa alături de Iubire, sunt principalele atribute ale Conştiinţei sau Spiritului. Conştienţa de sine este separarea de sine, cea care face posibilă autocunoaşterea. A fi conştient de sine presupune o îndepărtare de sine pentru a te putea privi. Presupune o reflectare a sinelui. Este o forţă de separare. Iubirea, dimpotrivă, este tendinţa Conştiinţei de a reveni la unitatea primordială. Este atracţia reunificării.

Întregul univers şi întreaga creaţie sunt ţinute în echilibru de aceste două forţe contradictorii: Conştienţa şi Iubirea.

Conştiinţa omenească este o individualizare a Conştiinţei universale. În interiorul marii Conştiinţe există un fel de vortexuri, un fel de vârtejuri care au conştienţă de sine. Fiecare dintre aceste vortexuri este o fiinţă individuală. Oamenii şi îngerii, stelele şi galaxiile, toate fiinţele din universul material şi din domeniile subtile au o conştienţă de sine.

Raportul dintre conştienţă şi iubire manifestat de o fiinţă determină gradul de evoluţie al acelei fiinţe în interiorul Spiritului. Ceea ce determină acest raport este experienţa. Cu cât experimentăm mai mult din ceea ce suntem, cu atât graniţele înţelegerii şi ale auto-definirii se lărgesc. La fel, conştienţa şi iubirea cresc.

Conştiinţa omenească pendulează între personal şi transpersonal , dacă ar fi să folosim termenii lui Stanislav Grof. Imaginaţi-vă propria conştiinţă ca pe o sferă care are în centru nu creierul nostru, ci inima noastră. Chacka inimii, care se află undeva, în centrul pieptului, şi care nu este totuna cu inima fizică. Este punctul care ne conectează cu tot ceea ce există. Este izvorul fiinţei omeneşti, aşa cum îl numim noi. În jurul acestui punct, sunt straturile de conştiinţă care ne alcătuiesc. Cel mai dens este stratul fizic, corpul, după care urmează, rând pe rând, niveluri energetice, emoţionale, mentale şi apoi straturi din ce în ce mai subţiri, mai diafane, pe care le numim niveluri spirituale sau transpersonale. Unde se opresc aceste straturi? Unde se termină fiinţa omenească şi începe altceva? În ultimă instanţă nicăieri. Noi nu suntem conştienţi de cele mai subtile niveluri ale noastre, dar asta nu înseamnă că ele nu există. Misticii din toate timpurile au cunoscut aceste niveluri şi au experimentat aceste niveluri. Noi experimentăm la rândul nostru aceste niveluri în stările de conştiinţă extinsă.

În cea mai mare parte a timpului noi suntem identificaţi cu nivelul mental al fiinţei noastre. Este un nivel foarte îngust, foarte subţire al Fiinţei, una dintre suprafeţele interioare ale acelei sfere complete a conştiinţei pe care am pomenit-o mai sus. Privim asfel lumea printr-un fel de prismă, printr-un fel de fantă îngustă şi credem că asta e totul. Fiind exclusiv în spaţiile mentale pierdem legătura nu numai cu restul universului conştient, care este o extensie a noastră, ci chiar şi cu nivelurile noastre dense. Pierdem legătura cu corpul nostru, cu energia noastră, cu emoţiile noastre, ca să nu mai vorbim despre marele rest. Unde se termină în Realitate fiinţa noastră? Nicăieri. De aceea, în stările de conştiinţă extinsă avem acces la marele întreg. Pe acele niveluri rarefiate, subtile, despre care vorbeam, noi suntem una cu acest întreg.

Doar că noi nu ştim asta pentru că ne identificăm doar cu anumite niveluri ale fiinţei. Realitatea noastră este rezultatul a ceea ce credem că suntem. Există oameni care cred că sunt doar corpul lor şi atât. Realitatea lor va fi creionată după modelul pur fizic, pentru că ei se definesc pe ei ca materie. Pe măsură ce conştienţa evoluează, definiţiile noastre despre ce suntem evoluează şi ele, înglobând straturi din ce în ce mai subtile ale fiinţei. Înţelegem încetul cu încetul că mai subtil decât corpul fizic sunt corpurile noastre energetice, înţelegem că emoţiile noastre sunt fenomene interioare încă şi mai subtile şi în cele din urmă că mintea noastră este un strat încă şi mai subtil decât toate acestea la un loc. Această identificare cu mintea noastră este poate cel mai dificil de depăşit, căci mintea este un instrument uluitor care ne permite supravieţuirea în corpuri fizice, dense, în această realitate a Pământului.

O stare de conştiinţă extinsă este o expansiune a conştienţei de pe stratul mental sau oricare strat cu care ne identificăm, şi experimentarea directă a unor niveluri mai subtile. Umanitatea a folosit multe tehnici – tehnologii ale sacrului cum le numea Mircea Eliade – pentru a accesa stări de conştiinţă extinsă. Noi folosim în principal respiraţia pentru expansionarea conştienţei. Nivelurile ultime ale unor asemenea expansiuni sunt identificare experienţială cu tot ceea ce există. A trăi asemenea stări modifică complet sistemul nostru de referinţă şi de înţelegere a ceea ce suntem. Încetul cu încetul, integrând experienţele de conştiinţă extinsă în viaţa noastră de fiecare zi, percepţia noastră asupra fiinţei noastre şi a universului se modifică. Aceasta este creşterea spirituală. Este extinderea înţelegerii sinelui.

Procesul de Transformare Interioară

Este un proces natural care se petrece la nivelul întregii Creaţii. Umanitatea este vârful acestei transformări interioare a Conştiinţei, căci aici se petrece unificarea şi transformarea nivelurilor dense, materiale ale fiinţei, cu cele mai subtile. Cu nivelurile pe care le numim ”divine”. Este un Proces permanent de evoluţie, de descoperire de sine. În timpurile acestea, acest Proces este foarte intens pentru că ceea ce numim Conştiinţă a ajuns la un nou prag de transformare. Este timpul în care aspectele umane, dense, ”biologia” noastră se reunifică, devine conştientă de propria ei apartenenţă la ”divinitate”. Un număr foarte mare de fiinţe au atins pragul Transformării, al trecerii la o nouă etapă, iar acest lucru influenţează Conştiinţa în ansamblul său. Este marea “transformare cuantică” a conştiinţei despre care vorbeşte Erwin Laszlo, este “sfârşitul timpurilor” aşa cum le cunoaştem, despre care vorbesc exploratorii conştiinţei, este sfârşitul unei epoci şi începutul unei alteia. Misticii tuturor timpurilor şi de pe toate continentele au prevăzut această transformare în mijlocul căreia ne aflăm noi astăzi. Esenţa acestei transformări este descoperirea de către Umanitate a propriei dimensiuni divine. Este descoperirea şi trăirea interioară a unei realităţi extinse, care până acum nu a fost posibilă. Este trăirea conştiinţei cristice, a cărei sămânţă a fost plantată acum două mii de ani de Isus. Aceasta este etapa pe care o parcurgem cu toţii acum, un proces de transformare care are atributele unei crize interioare, căci nici o transformare autentică nu este posibilă fără o criză. Nu putem merge mai departe până când nu renunţăm la vechile noastre identificări, până când nu eliberăm credinţele noastre vechi, cu ajutorul cărora ne-am definit.

În acest sens, Procesul de Transformare Interioară este o rupere de vechi, este o rupere de tradiţie, de obiceiuri, de mecanismele noastre vechi de funţionare, de tot ce am fost învăţaţi şi am preluat aprioric. Procesul de Transformare Interioară este o întoarcere la sine, la propria viziune, la a fi tu însuţi. Este asumarea de sine. Este dobândirea încrederii absolute în sine. Este procesul recuperare a puterii în sensul de recunoaşere a marelui adevăr că fiecare dintre noi îşi poartă propria divinitate. Este sfârşitul identificărilor cu orice nivel şi recunoaşterea idetificării cu Tot ceea ce există. Într-un sens este o moarte a ceea ce am crezut că suntem, şi o renaştere pe un nou nivel de conştienţă. Este deci o extindere a înţelegerii sinelui. Este trecerea de la sinele uman la Sinele umanului care-şi cunoaşte şi-şi trăieşte propria divinitate.

Primul pas: Trezirea

Este momentul în care se declanşază Criza Psiho-Spirituală de Transformare despre care am mai vorbit. Este de-obicei un eveniment dramatic, un accident, o operaţie din care ne trezim că suntem altcineva decât am fost, poate fi moartea cuiva apropiat care declanşează procesul. Orice este posibil, căci imaginaţia Sufletului care vrea să se întoarcă acasă, să se reunifice cu dimensiunea noastră umană, nu are limite. Este momentul în care realizăm că de fapt întotdeauna am ştiut că mai este ceva dincolo de realitatea ordinară, că au existat întotdeauna sincronicităţi şi semne, că am intuit întotdeauna structura inefabilă a existenţei dar că nu am băgat-o în seamă, prizonieri ai iluziei noastre zilnice. Numai că momentul Trezirii aduce cu sine răsturnarea întregii noastre realităţi. Aceasta este perioada despre care relatează mulţi dintre voi, în care pare că totul se prăbuşeşte împrejur, în care pare că tot ce părea stabil intră în disoluţie. Unii îşi pierd serviciul sau renunţă la serviciu pentru a fi liberi, relaţiile pare că se dizolvă, prietenii încep să te privească ciudat simţind schimbările. Cel pe care îl cunoşteau devine altcineva. Apare intoleranţa faţă de orice fel de compromis de la adevărul interior. Este o trezire a fiinţei interioare care tânjeşte după Marele Adevăr şi care nu mai acceptă convenţia, limitarea, micile “adevăruri” convenţionale impuse de normele sociale. Trecutul pare să se întoarcă înapoi cumva, nu numai trecutul acestei vieţi, dar apar viziuni ale altor timpuri, înţelegeri subite ale unor mecanisme karmice care ne-au însoţit prea mult timp. Este vremea dezidentificării de tot ceea ce am crezut că suntem şi acest proces este uneori foarte dureros. Mai ales atunci când ne opunem. Înţelegem dintr-o dată că noi reprezentăm mult mai mult decât orice rol pe care l-am jucat vreodată, faţă de oricine. Despărţirea de orice trecut poate aduce depresia, disperarea, dar şi eliberarea. Apare înţelegerea că lumina şi întunericul sunt una, polarităţi ale aceleiaşi realităţi extinse, apare nivelul interior al non-judecăţii, al acceptării care face posibilă compasiunea. În exterior este o perioadă dificilă, pentru că cei din jur nu acceptă uşor transformarea. Ei vor să rămânem aşa cum ne-au cunoscut, aşa cum ne imaginează, bine fixaţi în rolurile noastre. Noi înşine ne vom suspecta de nebunie în perioada următoare trezirii şi ne vom îndoi. Din fericire există cărţile unor mari cercetători ai conştiinţei, precum Stanislav Grof, sau Peter Russell, precum Richard Moss sau Ken Wilber care descriu Crizele de Transforare Spirituală şi mai ales, din fericire, nu suntem singuri în această extraordinară aventură a conştiinţei, căci mai sunt şi alţii împrejurul nostru care trăiesc aceleaşi fenomene. Cea mai importantă atitudine în această parte a Procesului este Încrederea în sine şi în Proces.

Al doilea pas: Căutarea

Primul şoc a trecut. Realitatea exterioară este dificilă şi lucrurile par a se prăbuşi în continuare împrejur. Relaţiile sociale, relaţiile cu familia, cu prietenii, toate lucrurile pe care le consideram repere ale identităţii noastre se diluează până la dispariţie. Toate sunt relaţii care reprezintă ceea ce noi am fost, dar încetăm să mai fim. Asumarea transformării presupune curaj. Dar începem să ascultăm vocea interioară. Începem să avem Încredere în noi înşine şi în viziunea noastră şi lăsăm Procesul să se desfăşoare. Începe etapa Căutării. Căutăm cărţi, informaţii, scormonim internetul, reluăm lecturile vechilor mistici, reluăm meditaţii şi rugăciuni pe care le abandonasem de mult, căutăm metode de ascensiune spirituală, maeştri şi facilitatori de tot felul, guru şi preoţi care să ne spună ce să facem, mergem pe la psihologi şi pe la tot felul de iniţiaţi căutând răspunsuri. Încă nu avem suficientă încredere în noi înşine pentru a asculta exclusiv răspunsurile interioare. Descoperim că nimic din toate acestea nu ajută prea mult, că e ceva acolo care nu se încadrează în nici o metodă, că nici o tehnică nu e potrivită pentru alinarea îndoielii. Nimeni nu poate face nimic pentru noi. Doar noi înşine. Este Procesul nostru personal şi trebuie să trecem prin el. Orice maestru autentic, orice sfătuitor valabil vă va spune doar atât: eu nu pot face nimic pentru tine, decât tu poţi face, ai încredere în propria ta viziune căci adevărul nu este decât înlăuntrul tău. Toate căile exterioare se închid, pentru că procesul este unul interior şi vizează exact descoperirea de sine. Singurul lucru care poate ajuta sunt metodele de întoarcere la sine. Singurul sprijin real este a fi în prezenţa acelora care au trecut deja sau trec prin acelaşi proces.

Energiile trecutului se întorc uneori cu violenţă. Pot fi energii ale unor traume din această viaţă şi din alte vieţi, pot fi condiţionări, frici grozave, emoţii, stări teribile care provin tot ceea ce noi am experimentat vreodată în lunga istorie a sufletului nostru. Ba mai mlt decât atât, uneori este posibil să treacă prin noi energii colective, stări de conştiinţă şi conţinuturi care nu sunt doar ale noastre, dar ale familiilor noastre biologice şi karmice. Într-un fel se poate spune că noi “spălăm” istoria Karmică a tot ceea ce am fost cândva. E important în această etapă să nu uităm nici o clipă să nu ne identificăm cu aceste stări, să păstrăm echilibrul observatorului, să rămânem în conştienţa faptului că noi nu suntem una cu aceste stări. Aceste stări sunt doar conţinuturi ale conştiinţei, nu sunt conştiinţa însăşi. Aceste stări sunt forme în care energia noastră a fost turnată şi care acum se întorc pentru a fi transformate. Tot ceea ce am fost vreodată se întoarce la noi pentru a fi reînnoit. Este, la nivel macro, o recuperare a tuturor fragmentelor sufletului nostru care se întorc acasă.

Este o perioadă dificilă şi singuratică. Cei dimprejurul nostru, care nu trec prin proces, nu vor înţelege. Atunci poate apărea revolta împotriva sistemului, a familiei, a prietenilor şi dorinţa de a ne rupe de tot. Căutăm disperaţi soluţii, căci mintea uneori refuză să accepte schimbarea. Descoperim că singura soluţie este să comunicăm cu cei asemenea nouă, care trec prin proces, şi astfel aducem afară, în lumina conştienţei, conţinuturile acestor vieţi trecute, sentimente, traume, întâmplări. Este un fel de scoatere la suprafaţă a tuturor identificărilor şi o transformare a lor.

Al treilea pas: Eliberarea

Este un vârf al crizei de transformare. Este momentul în care tensiunea este maximă şi ceva în interiorul nostru se rupe. Cedăm. Abandonăm. Lăsăm jos armele. Lupta minţii se prăbuşeşte şi noi pur şi simplu acceptăm toate aceste conţinuturi pentru ca apoi să le lăsăm să plece. Le eliberăm. Le dăm drumul să se întoarcă în marele Tot care suntem. Ne dezidentificăm de tot ceea ce am crezut că am fost cândva. E foarte importantă acceptarea. Cu toţii am jucat roluri care nu ne plac, am comis lucruri care nu ne plac, pentru care ne învinovăţim încă şi care întreţin în noi umbra şi frica şi auto-limitarea. La acest nivel survine înţelegerea profundă că lumina şi întunericul fac parte din acelaşi joc, că noi suntem mai mult decât lumina şi întunricul, mai mult decât “binele” şi “răul”, că noi suntem ceva care înglobează dinamic aceste polarităţi şi le transcende. Înţelegem că totul, toate războaiele pe care le-am purtat timp de mii de vieţi, toată suferinţa, toate uciderile, toată judecata pe care ne-am dat-o singuri nu a fost decât o experienţă interioară a sufletului. Înţelegem că noi şi ceilalţi suntem una pe multe niveluri şi că de fapt, nu e nimic de iertat nimănui, pentru că nimeni nu a greşit faţă de nimeni. Totul este o experienţă interioară a divinităţii lăuntrice. Abia atunci putem elibera aceste conţinuturi. Abia atunci putem să expiră, frica, vinovăţia “păcatului”, a “crimelor pe care le+am comis”, a “puterii folosite abuziv”, blocajele acestea cad. Încetăm să ne mai judecăm pe noi înşine şi pe ceilalţi. Cortina karmică încetează să mai existe. Este eliberarea de karma. Este poarta către adevărata compasiune. Mai întâi faţă de noi înşine, apoi faţă de toţi ceilalţi. Este înţelegerea profundă că fiecare este pe drumul său de eliberare din iluzie, şi că fiecare experienţă este preţioasă exact aşa cum este. Se petrece o uriaşă extindere a conştiinţei şi o schimbare calitate a acesteia. Raportul între conştienţă şi iubire se modifică fundamental. Întreaga realitate se schimbă.

Vechea noastră identitate se schimbă. Job-ul, familia, prietenii, interesele, totul pare să dispară. Noi începem să trăim o altă viaţă, fără să fi murit fizic. Face parte din eliberarea vechiului sine şi dobândirea unui Sine extins. Dar cel mai teribil lucru pe care-l trăim după eliberarea vechiului sine este un soi de vid, un soi de pauză care minţii i se pare îngrozitoare pentru că nu ştie ce va urma. ea are nevoie de planuri, de scheme. Nu vă temeţi însă. Acest vid este o etapă scurtă. Apoi o nouă realitate se configurează. Rămâneţi cu aceia care trec prin acelaşi proces cu voi. Împărtăşiţi. Şi mai ales rămâneţi încrezător în voi înşivă. Eliberarea nu înseamnă negare a trecutului, ci transformare a lui. Traumele vechi se vindecă prin schimbarea înţelegerii contextului în care s-au petrecut. Eliberarea este un fel de transmutare alchimică a energiei, este permiterea dizolvării unor vechi abordări prin care noi ne defineam. Cum spunea un Maestru, viitorul este trecutul vindecat.

Al patrulea pas: Reunificarea sau Extinderea Identităţii Sinelui

Este etapa unei colosale înţelegeri, unei uluitoare descoperiri. Aceea a propriei divinităţi, a propriului Suflet pe care l-am crezut undeva în ceruri şi acum se dovedeşte a fi prezent în noi înşine. Şi aşa este, căci noi am fost separaţi până acum în jumătatea noastră “umană”, densă, încarnată şi cea eterică, de o energie prea înaltă pentru a suporta densitatea materiei. Este descoperirea uluitoare că avem acces la ceea ce am visat întotdeauna, la ceea ce am aşteptat dintotdeauna, la ceea ce am proiectat întotdeauna ca fiind un dumnezeu străin şi îndepărtat în cerurile sale şi care acum se dovedeşte a fi o parte din noi. Ceea ce am căutat dintotdeauna suntem noi înşine. O parte din noi refuză încă să creadă această reunificare, refuză aspectul său divin, se teme de puterea enormă pe care o simte înlăuntrul său. Este timpul coborârii în inimă, cum spunea Isus, este timpul întoarcerii acasă, a descoperirii că Cristos este un nivel de conştiinţă colectivă din care facem parte şi noi înşine, că energia lui este şi energia noastră. Asta nu vine pe care deductivă, mentală, ci apare în conştiinţă ca o revelaţie bruscă, enormă, completă, ca o înţelegere orbitoare care modifică totul. Este timpul în care devine cu adevărat accesibilă Iubirea cristică, şi înţelepciunea aceea născută din trăirea Conştiinţei complete. Este naşterea Umanului Divin, conştient de propria sa divinitate. Este reunificarea aspectului dens cu cel spiritual al fiinţei. Este nivelul Maestrului Interior. Este nivelul încrederii absolute în Sine. Este nivelul a cărui sămânţă Isus a plantat-o acum două mii de ani. Este marea întoarcere a dvinităţii în uman. Este naşterea acelui nou nivel de conştiinţă pe care l-au prorocit înţelepţii lumii de milenii. Este marea transformare aşteptată. Conştiinţa în ansamblul său trăieşte o nouă etapă prin ceea ce se petrece în interior fiecărui uman care-şi descoperă şi îşi validează propria divinitate. Divinul este pregătit să fie om, iar omul e pregătit să-şi asume în întregime divinitatea. Este timpul în care descoperim că noi nu suntem victime ale unui univers, ale unui dumnezeu discreţionar şi răzbunător, că nu am avut ghinion, că nu suntem surghiuniţi şi păcătoşi, ci că noi am ales, că noi suntem creatorii acestei uluitoare experienţe a devenirii. Încetăm să fim victime, pentru a deveni Creatori. Încetăm să trăim în depresie pentru a descoperi bucuria. Începem să desluşim mecanismele creaţiei realităţii.

Despre acest nivel am putea să scriem cărţi întregi, căci acesta este subiectul marii transformări de conştiinţă prin care trecem: descoperirea propriei divinităţi. Dar pentru moment, e suficientă această descriere sumară.

Un Epilog ce ţine loc de nou început

Aceasta este Călătoria Inimii, aceasta este călătoria de conştiinţă a umanităţii, aceasta este ceea ce se petrece cu mulţi dintre voi aşa cum s-a petrecut şi cu noi. Tot ceea ce facem, Respiraţia Inimii şi toate celelalte abordări experienţiale din workshop-urile noastre se subscriu acestui proces de transformare interioară, acestei căutări. Totul este despre a te experimenta pe tine însuţi, despre a deveni conştient de procesele interioare, despre a recupera încrederea nelimitată în tine însuţi, despre a-ţi asuma statutul de creator liber al propriei vieţi. Este despre abandonarea fricii şi despre eliberarea iubirii. Este despre a trăi în clipa uriaşă a momentului Acum. Este despre regăsirea adevăratei, uriaşei noastre identităţi de fiinţe divine. Despre asta este vorba, şi de aceea nu pot vorbi despre un epilog, căci nimic nu se termină niciodată, ci despre un nou şi extraordinar început.

agnis http://www.calatoriainimii.net/2010/09/de-la-sinele-uman-la-sinele-divin/

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Trezire divina. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s