Mantuirea prin familie

Începutul „creşterii împreună“ în cuplul conjugal

Modul în care partenerii se pot completa în acţiunile lor face ca cei doi să devină unul. Cuviosul Paisie Aghioritul spune următoarele despre aceste diferenţe: „Nu înţelegeţi că în deosebirea caracterelor se ascunde armonia lui Dumnezeu? Caracterele deosebite creează armonia. Vai vouă, dacă aţi avea acelaşi caracter! Gândiţi-vă ce s-ar fi întâmplat dacă, de pildă, amândoi v-aţi mânia repede. Aţi dărâma casa. Sau, dacă amândoi aţi fi cu caractere blânde. Aţi fi dormit în picioare. Dacă aţi fi fost zgârciţi, v-aţi fi potrivit, dar aţi fi mers amândoi în iad. Iar dacă aţi fi fost amândoi cu dare de mână, aţi fi putut ţine casa? Micile deosebiri ale caracterelor soţilor ajută la crearea unei familii armonioase, pentru că unul îl completează pe celălalt“.

Şi totuşi, ar putea exista la începutul relaţiei tendinţa ca fiecare soţ să încerce să îl modeleze pe celălalt după „chipul şi asemănarea lui“. Ar putea fi tentat să privească diferenţele ca pe neajunsuri. Ar putea să pună accent pe lipsa calmului, lipsa aptitudinilor artistice, caracterul mai puţin comunicativ, fără să remarce abilităţile şi plusurile acestuia, capacitatea de bun strateg, abilităţile practice, caracterul energic. Angajarea într-o adevărată campanie de schimbare a celuilalt, de completare a ceea ce percepem noi drept neajunsuri ar fi o risipă de timp, energie şi ar putea să vă îndepărteze de la scopurile voastre comune. Celălalt ar putea să se simtă neacceptat, presat, manipulat spre o direcţie care nu-i aparţine şi pe care nu şi-a asumat-o. Încercaţi mai bine să recunoaşteţi calităţile partenerului şi să le puneţi în evidenţă, să mulţumiţi lui Dumnezeu pentru aceste daruri pe care le-a făcut familiei voastre prin intermediul partenerului/partenerei. Oricât de mare ar părea, în special în primul an de căsătorie, diferenţa între punctele de vedere, oricât de greu ar părea de trecut puntea care separă viziunile soţilor, ele ajung să se armonizeze în decursul timpului. Momentul în care unul dintre soţi realizează că modul diferit de a privi lucrurile nu reprezintă un gest ostentativ, care dăunează relaţiei, şi face primul pas spre împăcare este încărcat de iubire. Renunţarea, chiar şi pentru câteva clipe, la propria viziune, pentru a o înţelege pe cea a soţului/soţiei, este echivalentul renunţării de sine şi poate fi cu adevărat începutul „creşterii împreună“ a celor doi.

sursa http://www.doxologia.ro/familie/terapie-pentru-suflet/diferentele-dintre-soti-nu-sunt-neajunsuri-ci-daruri

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Trezire divina. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s