Sa incerc si eu smerenia

Scriu pe acest blog pentru a nu uita multe lucruri . Scriu pentru cei cu care impartasim aceiasi credinta si nu numai . Mai scriu si pentru cei care doresc sa citeasca ceea ce scriu ,si pentru a arata si altora o alta alternativa ,un alt  mod de a trai si a ne manifesta in aceasta viata .  Acest articol mi-l scriu mie personal ,pentru aducere aminte si chiar mai mult de atit :    -Ia aminte si cauta sa fii mereu atenta la persoana ta ,la felul in care interactionezi cu oamenii ,cum le vorbesti ,ce le spui, ce atitudine ai fata de ei . Adu-ti aminte cit de usor poti rani prin cuvintele tale  spuse in graba si la nervi . Aminteste-ti mereu ca un adevar spus fara tact ,fara delicatete , raneste interlocutorul de foarte multe ori ,mai ales daca este spus in anumite contexte nefavorabile. Marea majoritate a oamenilor doresc sa fie periati si elogiati . Daca le spui ca sunt inalti si au ochii albastri vor fi incintati chiar daca ei stiu bine ca sunt scunzi si au o alta culoare a ochilor. Le va face placere si vei fi prietenul lor cel mai bun ,confidentul lor de suflet . Daca insa  le vei spune ca undeva gresesc sau  au o hiba, imediat iti vei pierde statutul de prieten si  orice ai face devii inamicul din dotare . Totusi ,cu orice risc ,este de preferat a spune adevarul ,decit sa traiesti intr-o frumoasa minciuna poleita .Fii curajoasa si dreapta chiar si atunci cind totul este in defavoarea ta .  Poarta cu tine intotdeauna un zimbet cald, de buna cuviinta ,o vorba dulce  si prietenoasa ,un sfat bun pentru oricine . Nu fii curioasa si bagacioasa si nu bizii ca musca deasupra oalei clocotite cu supa . Nu te deda la birfe si comentarii  de orice fel ar fi ele . La orice intrebare care ti se adreseaza raspunde cu raspunsul tau ,nu folosi raspunsul care crezi ca il doreste cel din fata ta . Fii sincer cu tine si cu cei din jurul tau . Si cauta in toate smerenia. Cind o vei gasi fii sigur ca esti in sinul lui Dumnezeu . De fiecare data cind te impiedici , ridica-te mai puternica si ia-o inca o data de la inceput , iar si iar , pina cind vei reusi . Nu exista cistig fara efort . Pentru a ajunge sus pe munte ,trebuie sa-l urci . Tine minte cea mai grea lectie este lectia ta  .Oriunde vei privi aminteste-ti ca Dumnezeu a creat totul ,iar tu  un biet om esti tot creatia Lui .Si tot ce a creat  ,este din marea Lui iubire pentru tine omule . Nu te mari si nu te ingimfa ci inmoaie-ti   inima cea impietrita .Atunci vei gasi calea spre menirea ta ,atunci vei sti drumul spre desavirsire    „Smerenia este arta care te trimite la tine, să stai cu tine, smerit în tine. Procesul care a rânduit întreaga stare de lucruri, soarta întregii creatii a lui Dumnezeu si care a fost făcut printr-un act de mare smerenie, înfricosându-se îngerii si toate puterile ceresti, este întruparea Mântuitorului. Sigur, Dumnezeu fiind, vă închipuiti ce pogorămint, dincolo de orice putere de întelegere, a făcut, pentru a lua chip de om.Actul ăsta era necesar să se facă, pentru că, printr-un act de mândrie nesăbuit, Lucifer a pretins că este Dumnezeu, că ar fi vrut să fie Dumnezeu. Si numai prin două cuvinte: „Eu sunt…” – atât a zis satana. Ar fi vrut să zică: „Eu sunt Cel Ce sunt”, adică Dumnezeu. Dar a căzut. Si vă închipuiti, s-a pedepsit în forma cea mai grozavă si mai cumplită. Că spune într-un loc: „Dacă ai vedea un drac în adevărata lui urâciune, n-ai putea rezista să nu mori”. Se mai spune despre o sfântă, Ecaterina, că a văzut un drac, dar nu în adevărata lui urâciune. Si a preferat să meargă toată viata pe jar, numai să nu mai vadă. Vă închipuiti, atât e de grozav si de urât. Lumea îsi închipuie că acolo, în suferinte, în iad, va fi tot o conjunctură posibilă, dialogală, nu-stiu-ce. Nu! Una dintre marile suferinte de acolo este si vederea dracilor!Deci a fost necesar ca Mântuitorul să se smerească. Pentru că smerenia este singura fortă care poate elibera orice suflet si orice popor, în toată creatia lui Dumnezeu. Bunăoară, noi, ca să putem fi alături de Hristos, trebuie să purtăm aceiasi identitate. Dacă El s-a smerit, El, Care a făcut cerul si pământul si Care a făcut tot ce există, sigur că creatia Lui va trebui să stea la dispozitia Lui, smerită.Un crestin cu viată bună, a bătut la usa Mântuitorului să-i deschidă. Si a întrebat: „Cine este acolo?” „Un crestin iubitor al Tău”. „Nu se poate. Nu esti pregătit. Nu-ti deschid!” îngrijorat, foarte îngrijorat, si-a dat seama de ce. Pentru că el trăise o viată crestină cum a stiut el. Trebuie să fac o paranteză: smerenia s-a cam rationalizat. A trecut într-un fel de obicei speculat, după cum se spune: „E smerit, mândruletul!” S-a frământat el: „Care ar putea să fie motivul pentru care nu mi-a deschis?” Si, frământându-se, a intrat într-o smerenie autentică, căci nu e usor să te frământi când nu te primeste Hristos, mai ales pentru un om care crede si trăieste în Hristos, cu nădejdea vesniciei alături de Hristos. Si s-a dus smerit si a bătut la usă. „Cine este acolo?” „Tu esti”, a zis credinciosul. Mântuitorul i-a răspuns: „Dacă tu esti Eu, intră!” Avea aceiasi identitate cu El! Cum spune Sfântul Simeon: „Dumnezeu se adună cu dumnezeii, după har”.
De fapt, trebuie să stim toti că niciodată un om smerit nu se vede smerit. Nu se vede, pentru că n-ar mai fi smerit. Precum spune un sfânt părinte în Pateric: „Ce este smerenia, părinte?” „A te vedea pe tine sub toată făptura, fiule”. Făptură e si viermele, faptură e si câinele. Cum ar putea fi fiinta asta ratională sub toată făptura? Pentru că si viermele si oricare fiintă stiu precis ce vor: vor să trăiască. în sensul acesta se zbate, se încovoaie să ajungă existenta vietii. Biologic, că e vierme. „Fiti întelepti ca serpii”, spune Mântuitorul, „si blânzi ca porumbeii”. De ce întelept ca sarpele, care-i atât de odios între fiare, între animale? Pentru că sarpele îsi fereste capul. Să nu-1 lovesti la cap, că moare. Dacă îl lovesti oriunde, nu piere. Si capul nostru e Hristos. Trebuie, cu orice chip, identificat cu El si ferit Hristos, să nu cumva să sufere Hristos, Care a spus: „Fără de mine nu puteti face nimic!” La canonul 184 spune asa: „Dacă totusi zici că poti ceva fără Hristos, anatema să fii!” Adică, mai mult decât blestemat.

Parintele Arsenie Papacioc

Cu drag,

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Trezire divina. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s