Iubirea se ia pe stomacul gol

In toamna anului trecut viata mea a luat o intorsatura neintilnita pina atunci . Ceva ca un virtej inghitea tot ce era venit din afara familiei mele. Cunoscutii mei se indepartau unul cite unul lasind in inima mea suferinta si loc gol . Am observat ca toti cei care mi-au fost prieteni, sau cel putin eu i-am crezut prieteni , atunci se departau si plecau cu o asa usurinta incit la un moment dat am spus stop si de la capat . Si astfel , dupa acest stop  impus ,am analizat fiecare persoana care a intrat si a iesit din viata mea in acea perioada . Modul in care au  plecat  si de ce au preferat ruptura in locul adevarului  .Nu spun ca eu am fost prietenul ideal , probabil fiecare a avut o reactie la un mod de manifestare al celuilalt . Insa pina la a rupe definitiv o asa zisa „prietenie ” pentru mine cel putin, raminea un mister .Persoane alaturi de care m-am bucurat , am ris,  am plins  , am povestit sau am cladit, acum se urcau in alt vagon al trenului sau chiar schimbau directia de mers . Intr-o tacere deplina ,analizind situatia creata , am constatat ca avem prieteni pentru o viata , care orice s-ar intimpla stiu sa gestioneze situatia si ramin pe pozitii alaturi de tine . Prieteni pentru un timp ,cei care stau linga noi atit timp cit le este bine ,cit le convine situatia si la caz de neintelegere fug de nu se  vad ,alegindu-si ca prieten de suflet uitarea si punct . Si mai avem si prieteni de un anotim ,o luna , o saptamina sau chiar mai putin . Acestia din urma sunt cei care le-au ars buza de un ajutor si dupa ce si-au vazut sacii in caruta au dat bice cailor .Acestia sunt cei carora le intinzi mina ta, in ajutor ca unui prieten drag , insa ei cauta doar capatuiala . Si la final te mai si injura ca nu mai ai ce le darui .   Si tot asa ii mai gasim si pe cei care ne pastreaza la naftalina . Acestia sunt prietenii cu un „AS” in mineca . Ei pastreaza amintirea conservata pentru timpuri „grele” sau pentru cind nu are cine ii mai mingiia .Si astfel am invatat ca prietenia adevarata cere foarte mult devotament  si o  iubire adevarata ,nu cuvinte rostite uneori cu prea multa usurinta si alteori cu totala nepasare . Prietenia iubeste , iarta ,ajuta ,intareste . Atunci cind unul cedeaza celalalt sprijina . Si astfel am descoperit ca nu ceilalti erau cauza bucuriilor sau insatisfactiilor mele ,a infringerii mele si a neputintei in fata evenimentelor vietii . Ei , ceilalti , prietenii mei [ pentru ei „fosti ” pentru mine tot prieteni ] ei,  pentru mine au fost doar prilejul de a scoate la lumina lucruri ce au prins radacini adinci in gindirea si in actiunile mele care uneori ,poate ,din marele meu orgoliu sau vanitate ,nu le mai vedeam decit cu un ochi sau deloc . In mine crescuse saminta si iata ce radacini dezvoltase . Prin ceea ce au trezit ei in mine , m-au ajutat sa ma descopar in fata mea ,asa cum eram , amestecata cald cu rece . Si m-au ajutat sa ma recladesc inca o data . In viata aceasta am luat-o de multe ori de la capat , m-am impiedicat, am cazut , m-am ridicat, iar am cazut si tot asa.  Am invatat mereu cite ceva din multele mele alunecari . In toamna trecuta am invatat sa fiu recunoscatoare celor care fac sa nasca in mine frustrarea si suferinta . Prin ei viata mi-a aratat ca ma apropii cu zi ce trece de marea intilnire si inca mai am multe de invatat .Ei , prietenii mei m-au invatat sa pretuiesc clipa care trece neobservata si sa-mi amintesc sa invat ceva din orice . Am invatat sa accept multe pe care alta data nu le-as fi tolerat .Mai stiu ca timpului nu-i pasa de orgoliile noastre ,el isi face treaba ,trece .  Sunt in noi obisnuinte care poate nu ne fac cinste . Cu ele trebuie sa lucram pina la capat , sa nu le mai dam voie sa renasca iar si iar . Este grea lupta cu tine insuti ,  dar si victoria este pe masura … Recunosc ca sunt inca nostalgica atunci cind vorbesc despre toamna trecuta .Sunt ca o petala  care zboara mingiiata de zefirul primaverii ,cu duiosia in inima, cu speranta in suflet si cu lectia invatata in minte . Ma straduiesc sa nu mai deranjez pe nimeni cu opiniile mele si daca nu sunt intrebata nu intreb, nici nu dau sfat doar iubesc din suflet si atit . Adevarul spus tare si fara tact doare  Am invatat ca pentru orice este nevoie de puterea din interiorul nostru . Fara aceasta putere nu poti trece valea dar apai dealul sau muntele . Si tin in mintea mea invatatura ca de la aproapele vine si viata dar si moartea . Caci daca aducem folos aproapelui lui Dumnezeu aducem si daca ii gresim aproapelui ,lui Iisus Hristos ii gresim .Sa ne iubim prietenii totdeauna ,fara a cere nimic la schimb ,doar sa-i iubim si sa-i binecuvintam . Si tot asa si pe vrajmasi . Iubirea se ia pe stomacul gol ,dimineata la prinz si seara ,intre mese , dupa mese si in toiul noptii .Si in tot locul si in tot timpul luati reteta Dragostea .

„Iubirea in cararile ei de timp ,aduce suferinta de multe ori ,daca nu stii sa-ti alegi pe harta vietii tale ,drumurile iubirii . Implinirea este trecuta pe scrierea timpului tau ,ca a existat . De vom implini rostul nostru iubind ,aici , astazi si miine ,dintr-un nou inceput ne vom putea naste atunci cind toate timpurile se vor intilni ..sau reintilni..”  Viorel Muha

Acceptindu-i pe ceilalti te accepti pe tine ,  Cu drag

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Alte subiecte. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s