Cu timpul inveti

Cu timpul inveti…

- Jorge Luis Borges-

”Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa
diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet
si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva
si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta,
si asa, omul incepe sa invete…
ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni,
si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus
si cu ochii larg deschisi,
si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in “astazi” si “acum”,
pentru ca terenul lui “maine” este prea nesigur pentru a face planuri …
si viitorul are mai mereu o multime de variante
care se opresc, insa, la jumatate drumului.

Si dupa un timp, omul invata ca, daca e prea multa,
pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui arde si calcineaza.
Astfel incat incepe sa-si planteze propria gradina
si-si impodobeste propriul suflet,
in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori.

Si invata ca, intr-adevar, poate suporta. Ca intr-adevar are forta.
Ca intr-adevar este valoros,
si omul invata si invata … si cu fiecare zi, invata.

Cu timpul, inveti ca a sta alaturi de cineva
pentru ca iti ofera un viitor bun,
inseamna ca, mai devreme sau mai tarziu, vei vrea sa te intorci la trecut.

Cu timpul, intelegi ca
doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale,
fara a pretinde sa te schimbe,
iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti.

Cu timpul, iti dai seama ca, daca esti alaturi de aceasta persoana
doar pentru a-ti intovarasi singuratatea,
in mod inexorabil, vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.

Cu timpul, ajungi sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati,
si ca cel care nu lupta pentru ei,
mai devreme sau mai tarziu,
se va vedea inconjurat doar de false prietenii.

Cu timpul, inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie,
pot continua tot restul vietii sa-i faca rau celui ranit.

Cu timpul, inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face.

Cu timpul, intelegi ca daca ai ranit grav un prieten,
e foarte probabil ca niciodata
prietenia lui nu va mai fi la aceeasi intensitate.

Cu timpul, iti dai seama ca, desi poti fi fericit cu prietenii tai,
intr-o buna zi, vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.

Cu timpul, iti dai seama ca
fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta,
nu se va mai repeta niciodata.

Cu timpul, iti dai seama ca
cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana,
mai devreme sau mai tarziu,
va suferi aceleasi umilinte si dispret,
dar multiplicate, ridicate la patrat.

Cu timpul, inveti ca, grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca,
asta va determina ca, in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai.

Cu timpul, iti dai seama ca, in realitate, cel mai bine nu era “viitorul”,
ci momentul pe care-l traiai exact atunci.

Cu timpul, vei vedea ca, desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur,
iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine
si acum s-au dus si nu mai sunt…

Cu timpul, vei invata ca, incercand sa ierti sau sa ceri iertare,
sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie,
sa spui ca vrei sa fii prieten,
dinaintea unui mormant,
nu mai are nici un sens.

Dar din pacate, se invata doar cu timpul…”

Cand simti ca lumea iti datoreaza ceva, si ca totul ti se cuvine, ceva iti scapa. Ceva important, fara de care nu poti asimila ceea ce ai venit aici sa realizezi. In acel moment esti captivul propriului ego. Esti tintuit intr-o camera stramta, cu ferestre care au in loc de deschidere, foto-tapet. Totul e o iluzie. Nu percepi cu adevarat scopul existentei, si nici prezenta lui Dumnezeu – licarirea , strafulgerarea de o clipa, inaltatoare si revelatoare, a iubirii divine, care se face simtita atunci cand iesim din egoismul cotidian si intindem o mana celor de langa noi. Trecerea de la interactiune la compasiune este trecerea de la stadiul de omida la stadiul de fluture.
Mai simplu: renunta la mentalitatea ca lumea iti este datoare si ca totul ti se cuvine si iesi din ‘cercul tau stramt’, al lui ‘eu vreau’, spre aria mai larga a lui ‘eu sunt, tu esti’. E o chestiune de perspectiva. In loc sa te concentrezi pe propriile frustrari, te concentrezi pe ceea ce poti face pentru ceilalti. (vezi N.Steinhardt- Daruind, vei dobandi).

“Bine”, vei spune -“poate nu totul mi se cuvine, poate nu toata lumea imi datoreaza ceva. Dar cum ramane cu Legea atractiei, cu puterea de creatie? Parca spuneai ca nu karma conteaza si ca ne putem fauri propria realitate? Ei bine, eu cred ca mi se cuvine o relatie cu persoana ideala, un job bine platit, si un corp de invidiat. Vrei sa spui ca nu merit toate astea cu toate ca mi le doresc atat de tare? Mi se pare nedrept! Atunci inseamna automat ca daca nu mi se cuvine ceea ce imi doresc, destinul meu este deja trasat! Ori una, ori alta: ori am de platit pentru greseli din trecut – un trecut pe care nici macar nu mi-l amintesc – ori pot sa realizez orice imi pun in minte, fara bariere de niciun fel. Cum ar fi posibila o cale de mijloc?”

Este o dilema interesanta, nu-i asa? Iata ce ti-as raspunde:
“Inainte de a veni aici, in starea ta pura, in corpul de lumina, ai stiut exact unde esti ca vibratie si unde vrei sa ajungi. In mod natural, sufletul nostru este predispus spre evolutie si re-apropiere de Sursa. Deci. Ai decis sa vii aici, in acest loc, in acest timp 1)pentru propria evolutie, 2)pentru a indrepta niste greseli 3) pentru a-i ajuta pe cei din jur sa evolueze, 4)pentru ca prin propria existenta sa generezi o schimbare pe aceasta planeta in acest timp. Sau 5) toate acestea la un loc.
Inainte de a veni, ai facut o intelegere, un fel de ‘contract spiritual’ prin care existenta ta sa fie presarata cu anumite experiente. Tu ai fost de acord cu toate coordonatele si variatiile derivate din acele experiente. Imagineaza-ti o coala alba de hartie, presarata din loc in loc cu cateva puncte. Acestea sunt experientele-cheie in dezvoltarea ta ulterioara. Poate fi o intalnire cu cineva drag, mersul in anumite locuri, o suferinta sau o bucurie, o oportunitate, o usa inchisa, o fereastra deschisa.
Rucsacul cu care pornim la drum contine anumite ‘provizii’, adica elemente care ne pot da ‘baza’ de la care ne construim restul vietii -cum ar fi locul in care venim (tara, orasul), timpul in care venim, familia in care ne nastem, corpul in care ne nastem, abilitatile, calitatile si talentele ‘innascute’. Ceea ce conteaza este ce facem cu ele pe parcurs.
Punctele presarate pe foaie pot fi parcurse in orice mod, fie printr-o linie dreapta (cea mai scurta cale dintre doua puncte), fie prin curbe complicate , cercuri, rute ocolitoare, etc. Traseul este in alegerea ta, si tu alegi in fiecare clipa care este directia pe care vrei sa o urmezi. Dar spatiul in care te vei misca nu va depasi acea harta pe care singur ti-ai trasat-o inainte de a veni. Incearca sa nu privesti asta ca pe o limitare. Spatiul de desfasurare este intotdeauna vast. Dar aminteste-ti ca sufletul tau si-a propus sa realizeze ceva in aceasta viata, iar pentru asta e nevoie de un anumit cadru: asa cum alegem sa urmam anumite cursuri la facultatea X, cu anumiti profesori, studiind anumite carti, tot astfel vom trai anumite experiente, ce ne vor ajuta sufletul sa se dezvolte sau sa ‘faca diferenta’ in locul in care se afla la un moment dat.
Din acest motiv, exista lucruri pe care nici nu le vei dori cu adevarat atata timp cat ele nu intra in contractul tau spiritual, si care prin consecinta nu se vor intampla. Legea Atractiei spune ca poti realiza anumite vise, atata timp cat ti le doresti cu adevarat, adica la nivel profund, la nivel de sine, in acord cu dorintele sufletului tau. Atata timp cat tendinta ta naturala merge intr-o anumita directie, materializarea dorintelor nu va fi posibila intr-o directie cu totul opusa naturii tale, pentru ca ar face parte dintr-o alta ‘harta’, pe care la nivel subconstient o vei respinge. Un exemplu simplu: te poti ‘vedea’ in postura de scriitor, dar nu te poti ‘vedea’ in postura de fotomodel. Oricat de mult ti-ai dori la nivel mental sa ajungi fotomodel, sufletul tau si-a propus o alta cale inainte de a veni, deci materializarea acelei dorinte va fi daca nu imposibila, foarte dificil de realizat, vei intampina piedici de tot felul, pana cand , in cel mai bun caz la un moment dat vei obosi si te vei opri. In cel mai rau caz, vei continua sa ‘te dai cu capul de pereti’ si sa lupti impotriva curentului vietii tale, fiind vesnic nemultumit de rezultate, fara sa iti treaca prin minte ca de fapt nu asta e cel mai bun lucru pentru tine si ca ai putea sa incerci si altceva…

“Si cum pot sa stiu daca ma aflu pe drumul cel mai bun pentru mine?”
“Vestea ‘buna’ este ca ti se dau pe parcurs o sumedenie de ‘indicii’, care iti semnaleaza cat de aproape sau de departe esti de calea cea dreapta, adica de drumul cel mai scurt dintre punctul in care te afli acum, si punctul urmator – asemeni unor ‘borne de kilometraj’. Da, si ele fac parte din contractul tau spiritual si harta vietii tale. Odata ce iti pastrezi deschiderea fata de propria intuitie, si fata de ceea ce te inconjoara, vei observa cu surprindere ca cel mai mic si neinsemnat lucru iti poate raspunde la intrebarile care te framanta. O discutie, o melodie auzita ‘intamplator’, un nor pe cer, un numar de telefon. Fii atent la ceea ce simti. Si la oamenii cu care intri in vorba. Nici o intalnire nu este intamplatoare. Nu uita, Dumnezeu lucreaza prin oameni. Dar asta nu pentru ca noi oamenii suntem aici si El ‘acolo’. Ci pentru ca suntem cu totii interconectati. Mai bine ar fi sa zicem ca sufletul lucreaza prin oameni. Pentru ca la un anumit nivel, toate hartile si toate contractele spirituale se intrepatrund, iar asta face parte din marele joc cosmic.Poate parea un mister, o taina, dar asta nu pentru ca cineva ne impiedica sa-i patrundem sensul .Ci pentru ca numim mister ceea ce nu suntem pregatiti sa intelegem inca…”

preluare   voceainimii.blogspot.com

This entry was posted in Alte subiecte. Bookmark the permalink.

2 Responses to Cu timpul inveti

  1. timar says:

    foarte interesant si foarte adevarat

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s