Calatoria cu viteza iubirii

Sonia Choquette: Calatoria Cu Viteza Iubirii

Indiferent dacă face o simplă plimbare din sufragerie în bucătărie sau traversează munţii Nepalului, orice om întrupat într-un corp fizic aici, pe Pământ, este un călător spiritual care trece prin experienţa Pământeană.

Viaţa însăşi este o călătorie, fiind numită astfel de nenumăraţi poeţi şi filozofi de-a lungul istoriei. Când prima mea fiică s-a născut şi a respirat pentru prima oară, medicul a privit-o şi i-a spus: „Bună, micuţă călătoare. Bine ai venit în această viaţă.”

Viaţa este într-adevăr o aventură, iar noi avem libertatea de a face această călătorie pe Pământ aşa cum dorim. Noi ne aflăm veşnic în mişcare, dacă nu cu picioarele, atunci cu gura sau cu mintea, care ne împing când într-o direcţie, când într-alta, către noi şi noi experienţe. Eu una sunt perfect conştientă de acest lucru, şi privind atunci prin hubloul avionului, observând oamenii, maşinile şi celelalte avioane care se mişcau ca furnicile dedesubt şi în aer, am înţeles că nu eram singura.

Călătoria este destinul nostru, al oamenilor. Înainte de a ne naşte, spiritul nostru se angajează să facă această călătorie terestră. Primii oameni de pe Pământ erau nomazi, vânători şi culegători. Ei se deplasau pe jos dintr-un loc în altul în căutarea hranei şi nu au învăţat să se stabilească într-un singur loc decât atunci când au inventat agricultura. Călătoria umanităţii a început cu aceşti primi aventurieri şi a continuat până astăzi. Oamenii au învăţat să traverseze lacurile cu bărcile, oceanele cu navele, câmpurile cu caii şi cu căruţele, continentele cu trenurile, iar la ora actuală au ajuns chiar să călătorească prin spaţiul cosmic cu navele lor spaţiale.

Noi începem această călătorie terestră atunci când ne naştem şi o încheiem în momentul morţii corpului fizic. Personal, nu am nicio îndoială că această călătorie continuă inclusiv dincolo de moarte, într-o altă formă.

Deşi călătorim cu toţii prin acest Univers, viteza şi calitatea călătoriei noastre diferă de la un om la altul. Noi ne alegem singuri modalitatea de a călători, la fel cum, atunci când călătorim cu avionul, ne alegem bilete la clasa întâi, la clasa a doua, la clasa a treia sau chiar în picioare.

În ceea ce priveşte călătoria vieţii, destinaţia este întotdeauna aceeaşi: moartea. Şi totuşi, fiecare viaţă este unică, întrucât nu există doi oameni care să ajungă la destinaţie în exact acelaşi mod. Unii îşi planifică un itinerariu aventuros, cu opriri în locuri exotice. Alţii preferă o excursie la pachet şi nu se îndepărtează de restul grupului. Unii îşi asumă riscuri şi se aventurează în ţinuturi necunoscute, explorând locuri fascinante, de o mare frumuseţe şi varietate. Ei fac cunoştinţă cu tot felul de oameni pe care îi cunosc de-a lungul drumului şi îşi fac noi prieteni, care le îmbogăţesc viaţa şi îi ajută să se cunoască mai bine pe ei înşişi. Alţii preferă cărările bătătorite şi experienţele superficiale de la volanul maşinii lor, cu geamurile închise şi cu radioul pornit. Ei resping tot ce este diferit de ei şi privesc lumea din jur prin ferestrele limitate ale temerilor şi ale convingerilor lor negative. Unii optează pentru experienţe bogate, pline de descoperiri şi momente intense. Alţii preferă experienţele plictisitoare, dar sigure, care nu îi scot niciodată din zona lor de confort, dar care nici nu le permit să cunoască marile minuni ale lumii.

Poate că a sosit timpul să reevaluezi viteza şi luciditatea cu care călătoreşti prin viaţă. Acest lucru este foarte simplu. Dacă îţi iubeşti viaţa şi fiecare zi ţi se pare un cadou minunat, oferindu-ţi cele mai inimaginabile oportunităţi, binecuvântări şi legături de suflet, care te fac să te întrebi cât de frumoasă mai poate deveni viaţa ta în continuare şi dacă acest proces va înceta vreodată, înseamnă că deja călătoreşti cu viteza iubirii. Dacă aceasta este situaţia în care te afli, continuă să faci ceea ce faci, întrucât te descurci de minune (de altfel, nu mai trebuie să îţi spun acest lucru, întrucât îl ştii foarte bine).

Pe de altă parte, dacă de-abia te târăşti prin viaţă şi dacă te simţi o victimă, dacă eşti dezamăgit, disperat, cinic, frustrat sau deprimat, poate că a sosit timpul să îţi reconsideri planul de călătorie şi să soliciţi un bilet la o clasă superioară.

A călători cu viteza iubirii înseamnă a fi eliberat de teama care face ravagii pe această planetă, privându-ne de bucuria excursiei noastre. De fapt, principalul subiect al acestei cărţi este înlocuirea paradigmei fricii cu cea a iubirii. Ea reprezintă un ghid practic pentru ridicarea calităţii vieţii care se foloseşte de metafora călătoriei cu avionul pentru a te învăţa să treci de la vibraţia lentă a fricii la viteza hiperluminică a iubirii şi a curgerii.

Zborul la clasa întâi
De-a lungul întregii călătorii a vieţii, tu ai de ales între modalităţile de călătorie. De pildă, poţi rămâne în sala de aşteptare, în speranţa că alţii îţi vor da permisiunea de a urca la bord; poţi călători la clasa a doua, fapt care îţi va permite să ajungi la destinaţia dorită, dar fără niciun confort; sau poţi călători la clasa întâi, în condiţii care îţi vor transforma călătoria într-o plăcere.

Indiferent pentru ce clasă optezi, tiparul zborului este întotdeauna acelaşi: te naşti, îţi trăieşti viaţa şi în final mori. Aşteptarea este un joc de noroc. Zborul la clasa a doua este o luptă continuă. Numai zborul la clasa întâi reprezintă o plăcere. Deşi este de departe cel mai minunat şi mai confortabil mod de a călători, el ne solicită mai mult. Nu orice călător îşi poate permite acest tip de zbor. Pe de altă parte, zborul la clasa a doua este mult mai puţin solicitant din punct de vedere al lucidităţii. El ne conduce acolo unde dorim, dar presupune adeseori foarte multe drame, un mare disconfort şi o mare indiferenţă faţă de spiritul vieţii trăite plenar. Aşteptarea reprezintă modul cel mai puţin creativ de a trăi. Ea simbolizează viaţa trăită în întregime inconştient şi reprezintă opţiunea default pentru cei care sunt iresponsabili, neatenţi şi nepregătiţi. Din păcate, aceasta este opţiunea aleasă de toţi dependenţii şi de toţi cei care au comportamente autodistructive.

Este important să înţelegi că atenţia conştientă nu afectează în niciun fel destinaţia aleasă de tine, ci doar modul de a călători către ea. După cum spune proverbul: „Omul obţine ceea ce oferă.” Deşi călătoria la clasa a doua pare mai accesibilă, experienţele la care conduce ea presupun un consum mult mai mare de energie, dublat de iritare, supărare, dezamăgiri, oportunităţi ratate şi insulte psihice la adresa spiritului. Călătoria la clasa întâi pare costisitoare la prima vedere, dar nu presupune niciuna din aceste neplăceri.

Vestea bună este că orice om poate călători la clasa întâi, cel puţin în ceea ce priveşte călătoria vieţii. Dacă ţi se pare că nu ai de ales şi că deocamdată nu-ţi poţi permite mai mult decât să aştepţi sau să călătoreşti la clasa a doua, află că te înşeli. Aceste modalităţi de a-ţi trăi viaţa sunt singurele pe care ţi le permiţi singur!

Doresc să aduc o lămurire: eu nu militez aici pentru a călători întotdeauna la clasa întâi atunci când călătoreşti fizic cu avionul. Acest lucru nu este relevant. Eu mă refer exclusiv la calitatea călătoriei spirituale, a experienţei de viaţă. Dacă doreşti, tu poţi face această călătorie la clasa întâi.

Această ofertă nu poate fi cumpărată pe bani. Călătoria prin viaţă la clasa întâi reprezintă un privilegiu care trebuie câştigat şi singura modalitate de a-l câştiga constă în a opta pentru iubire în locul fricii. Victoria nu este obţinută întotdeauna cu uşurinţă (deşi calea devine într-adevăr din ce în ce mai uşoară pe măsură ce avansezi pe ea), dar îţi permite să treci prin cele mai minunate experienţe din punct de vedere calitativ de-a lungul călătoriei. A călători prin viaţă la clasa întâi înseamnă a călători cu viteza iubirii. Acest lucru presupune o călătorie mult mai conştientă şi un efort mult mai mare decât a-ţi asuma controlul asupra experienţelor tale, dar calea este deschisă şi disponibilă tuturor celor care doresc să călătorească în condiţii mai confortabile.

A călători cu viteza iubirii înseamnă a lua o decizie în această direcţie, a-ţi confrunta personal temerile, inclusiv spiritul defensiv, mânia, judecăţile critice, abandonarea şi insecuritatea, şi a respinge în mod asumat aceste tipare, optând pentru o atitudine mai pozitivă şi mai plină de iubire.

Cum poţi trece de la o clasă la alta
Cum poţi trece de la o clasă la alta de-a lungul călătoriei tale? Orice om care doreşte să ceară mai mult de la viaţă şi care face un efort conştient pentru a obţine ceea ce solicită, care doreşte să se bucure de-a lungul călătoriei sale prin viaţă, nu să sufere şi să fie în permanenţă o victimă, poate călători cu viteza iubirii. Singura condiţie necesară în acest scop este să se deschidă în faţa iubirii plenare faţă de viaţă şi să considere toate împrejurările acesteia (persoane, circumstanţe şi evenimente) ca fiind simple oportunităţi de a învăţa pentru sufletul său. Da, absolut toate împrejurările vieţii!

A iubi ceva sau pe cineva nu înseamnă că persoana sau situaţia respectivă trebuie să îţi şi placă. Nu este deloc necesar să o aprobi sau să ţi-o doreşti. Înseamnă doar să accepţi realitatea prezentă şi să înţelegi că ea nu corespunde aspiraţiilor tale. Chiar dacă nu poţi evita o situaţie sau alta, tu ai întotdeauna liberul arbitru de a reacţiona aşa cum doreşti în faţa ei. Te poţi simţi o victimă, sau îi poţi transmite iubire, astfel încât reacţia ta să o transforme într-o circumstanţă proactivă, creativă şi în ultimă instanţă potrivită pentru tine.

În aparenţă, nu este deloc uşor să călătoreşti la clasa întâi. Sunt convinsă că te-ai gândit deja la foarte multe situaţii şi persoane care nu îţi convin deloc. De bună seamă, eu nu îţi sugerez să îţi iubeşti inclusiv durerile sau situaţiile dezastruoase din viaţa ta, dar insist asupra faptului că merită să iubeşti ideea că eşti în viaţă şi că poţi răspunde în toate situaţiile cu iubire. Dacă vei lua această decizie, optând pentru a-ţi iubi viaţa şi pentru a reacţiona întotdeauna cu iubire în toate situaţiile, am convingerea că nu te vei mai întoarce niciodată să călătoreşti la clasa a doua, respectiv la vibraţia fricii. Dacă ai apucat să experimentezi odată acest mod senin şi fericit de a trăi, doreşte-ţi-l şi bagă-ţi în cap că acesta este singurul mod decent de a călători.

Ştiu că pare nerealist să îţi propui să iubeşti viaţa în ansamblul ei, cu bune şi cu rele. Cu siguranţă, provocarea este foarte mare. Eu însămi mă pot gândi pe loc la diferite situaţii (deopotrivă personale şi politice) care mi se par nedrepte, mă frustrează şi chiar mă enervează de moarte, aşa că nu le pot iubi. Din fericire, sunt conştientă că energia mâniei şi a resentimentelor nu face decât să mă arunce în acelaşi cerc vicios al spiralei descendente, aşa că le evit.

Să spunem că îţi deteşti propriul corp. Ei bine, această proiecţie a energiei respingerii asupra propriului organism nu face decât să te conducă la depresie, anxietate, stânjeneală şi lipsa preţuirii de sine. Nici una din aceste emoţii nu te va ajuta să îţi trăieşti viaţa într-o manieră senină şi plină de iubire. Mai mult decât atât, dat fiind că aceste frecvenţe negative călătoresc prin corpul tău, ele te pot conduce la cele mai nefericite decizii, cum ar fi aceea de a mânca o caserolă mare cu îngheţată în timp ce te uiţi la o emisiune de televiziune pe tema slăbitului, sau să rămâi până noaptea târziu la calculator, jucând jocuri video, în loc să te odihneşti în mod corespunzător, ori să fumezi rapid o ţigară în timp ce îţi plimbi câinele (fără ca cei de acasă să ştie). Toate aceste opţiuni îţi vor face corpul să se simtă chiar mai rău decât înainte, dând naştere unei spirale descendente vicioase.

Invers, dacă îţi vei iubi corpul şi dacă vei accepta realitatea prezentă (indiferent în ce constă aceasta), vei începe automat să îţi eliberezi energia blocată şi stagnantă care împiedică organismul tău să fie vehiculul pe care ţi-l doreşti. Atunci când îţi tratezi corpul cu multă iubire, când îl alimentezi corect, când îl pui să facă exerciţii fizice şi când îl laşi să se odihnească atât cât simte nevoia, el va reacţiona automat la atitudinea ta plină de iubire, transformându-se şi devenind corpul pe care îl iubeşti. Secretul constă în a-ţi schimba atitudinea, orientându-te către modalităţi de a-ţi iubi cu adevărat corpul şi având grijă de el şi de nevoile lui.

O altă modalitate de a-ţi iubi corpul constă în a aprecia fidelitatea lui desăvârşită faţă de tine, chiar dacă nu arată aşa cum ţi-ai dori. Spre exemplu, dacă ai un pântec mai durduliu, apreciază faptul că eşti totuşi foarte mobil şi că te poţi răsuci oricând doreşti. Drept mulţumire faţă de acest lucru, fă o plimbare scurtă în fiecare zi. Dacă ai dinţii strâmbi, fii oricum recunoscător că îi ai (sunt oameni care nu mai au deloc dinţi). În semn de apreciere, spală-i cu mai multă atenţie. Dacă ai probleme digestive care te fac să fii balonat şi să elimini gaze, bucură-te pentru faptul că organismul tău îţi dă astfel de ştire că nu-i convin anumite alimente şi nu le mai consuma. Gândeşte-te cu recunoştinţă că prin aceste avertismente, corpul tău te previne ce alimente îl pot îmbolnăvi, conducându-l în timp la probleme gastrice mult mai grave. Indiferent ce anume te frustrează, cu siguranţă există o situaţie chiar mai rea. De aceea, schimbă-ţi atitudinea şi iubeşte-ţi toate experienţele, inclusiv încercările şi frustrările.

Zborul la clasa întâi este cât se poate de natural
Opţiunea de a călători prin viaţă în teamă şi negativitate (pe care, din păcate, o aleg majoritatea oamenilor) se împotriveşte deopotrivă legilor naturii, fluxului vieţii şi graţiei divine. Ea te determină să zbori în mijlocul plafonului întunecat de nori şi te împiedică să te ridici deasupra acestuia, acolo unde soarele străluceşte pe cerul senin.

De aceea, pe termen lung modul aparent uşor şi seducător de a trăi în teamă se dovedeşte de fapt foarte scump. Preţul său include pierderea multor contacte pozitive, a unui mare sprijin sincron, a uşurinţei, graţiei şi bucuriei personale. Mai mult, el afectează relaţiile prezente şi previne cunoaşterea altor persoane, mai pozitive. Cine optează pentru acest mod de viaţă plăteşte cu sănătatea sa, cu vitalitatea, buna dispoziţie, creativitatea şi intuiţia sa. Pe scurt, sfârşeşte prin a plăti cu însăşi viaţa sa.

Discutam recent cu o clientă pe nume Linda. Aceasta era măritată cu un bărbat extrem de negativ şi de temător, chiar dacă avea multe lucruri frumoase de care s-ar fi putut bucura, inclusiv o fermă superbă de 100 de acri; o familie alcătuită din şase copii minunaţi şi sănătoşi care îl ajutau în timpul lor liber cu munca la fermă, deşi aveau familii şi propriii lor copii; şi o soţie plină de iubire, care i-a fost tot timpul alături. Nici unul din membrii familiei nu avea probleme financiare, nu era dependent şi nu cultiva dramele. Pe scurt, cu toţii aveau foarte multe motive de recunoştinţă. În pofida acestor binecuvântări, bărbatul îşi plângea într-una soarta, găsind nod în papură chiar şi în cele mai fericite situaţii. Era tot timpul morocănos şi nefericit, lamentându-se de tot şi de toate. Dădea vina pe guvern, pe economie, pe vecini, pe vreme şi pe orice alt factor exterior la care se putea gândi.

Linda a trăit cu el cât de mult a putut, dar după o ameninţare cu un cancer la sân (care nu s-a adeverit din fericire) s-a decis să se mute în altă parte, numai ca să scape de el şi de negativitatea lui neostoită. După plecarea ei, pe bărbat l-au părăsit şi copiii, unul câte unul, căci fără mama lor atmosfera din casa părintească devenise şi mai insuportabilă pentru ei. La 18 luni după ce s-a mutat, Linda a primit un telefon de la un vecin, care i-a spus că soţul ei a suferit un atac cerebral şi că se afla în drum spre spital. În urma acestuia a rămas atât de slăbit încât a trebuit să fie îngrijit în permanenţă de o asistentă medicală. „Şi-a creat cu mâna lui nenorocirea de care s-a temut atâta, a conchis Linda. Păcat de el!”

Alţi călători de marcă
Unul din cele mai bune bonusuri ale opţiunii de a călători la clasa întâi este posibilitatea de a întâlni alţi călători care au făcut aceeaşi opţiune. Dat fiind că principiile similare se atrag, oamenii care optează pentru a călători la clasa întâi întâlnesc oameni care gândesc la fel ca ei şi care împărtăşesc aceleaşi valori şi aceleaşi priorităţi. În cazul lor, este vorba de oameni generoşi, cărora le place să dăruiască şi cu inima deschisă, capabili să le îmbogăţească şi mai mult viaţa. Ei reprezintă tovarăşi minunaţi de călătorie şi porţi deschise către noi oportunităţi fabuloase.

Chiar săptămâna trecută am primit un exemplu în această direcţie. Directoarea filialei sud-africane a editurii Hay House, Michelle, unul din sufletele cele mai pline de iubire pe care le cunosc, a făcut o călătorie în Statele Unite pentru a participa la conferinţa anuală a editurii Hay House. La întoarcere, ea s-a decis să facă o oprire de trei zile la Singapore împreună cu alţi trei angajaţi ai editurii, pentru o mică escapadă în scopuri de relaxare. După ce au petrecut de minune, cei patru s-au prezentat la aeroport pentru a-şi rezerva zborul spre casă. Spre oroarea ei, Michelle a descoperit că îi lipsea paşaportul. De aceea, nu i s-a permis să urce în avion. Nici unul din colegii ei de la Hay House nu avea timp să o ajute, întrucât avionul se pregătea de decolare, aşa că Michelle a rămas singură în aeroport fără nicio modalitate aparentă de a se întoarce acasă.

Observând disperarea ei, funcţionarul de la ghişeu, care călătorea în mod evident cu aceeaşi viteză a iubirii, s-a oferit imediat să o ajute să obţină un paşaport în condiţii de urgenţă şi să îşi rezerve bilete pentru zborul de a doua zi. Dar bunătatea lui nu s-a oprit aici. El a insistat ca după obţinerea paşaportului, Michelle să rămână peste noapte acasă la el şi la familia lui. Datorită ajutorului lui eficient, ceea ce ar fi putut fi un dezastru s-a dovedit a fi partea cea mai frumoasă a micii ei excursii. Inima ei plină de iubire a atras o altă inimă similară. Exact acest lucru se întâmplă atunci când călătoreşti cu viteza iubirii. Primeşti întotdeauna ajutor, adeseori în maniere surprinzătoare şi minunate, inclusiv atunci când totul pare să-ţi meargă prost.

Găseşti întotdeauna locuri
Reevaluarea nivelului de luciditate şi de deschidere a inimii cu care călătoreşti zi de zi şi trecerea la o clasă superioară sunt mult mai uşoare decât crezi. La clasa întâi există întotdeauna locuri. Aici poţi găsi mai mulţi prieteni, te poţi bucura de un spaţiu mai mare şi mai confortabil, de mai multe maniere de a te relaxa şi de o mâncare mai bună. Opţiunea de a trece la o clasă superioară îţi stă întotdeauna la dispoziţie. Tot ce trebuie să faci în acest scop este să îţi modifici percepţia, să treci de la minte la inimă, de la frică la iubire, de la ataşament la dăruire, de la „nu” la „da”, de la negativ la pozitiv şi de la „mine” la „noi.” Vestea bună este că vei simţi imediat beneficiile acestei schimbări.

Viaţa ta depinde numai de tine, inclusiv călătoria prin ea. În funcţie de condiţiile de zbor pentru care optezi, tu poţi avea experienţe teribile sau extraordinare. Aşa cum spuneam, acestea depind de opţiunile tale: tu poţi fi deschis, plin de acceptare şi de iubire, sau închis, suspicios şi incapabil de împărtăşire. Tu călătoreşti pe terenul experienţei umane. Aşa cum pe Pământ există dealuri şi văi, deşerturi şi oceane, şi în peisajul vieţii umane există suişuri şi coborâşuri. Aşa se prezintă realitatea. Calitatea călătoriei tale depinde de felul în care navighezi prin această topografie. Dacă zbori prin plafonul gros al norilor fricii şi dramelor, vei intra în spirala descendentă a negativităţii şi vei avea o viaţă mizerabilă. Pe de altă parte, dacă optezi pentru a te ridica deasupra plafonului de nori, respectiv al conflictelor de zi cu zi, prin deschiderea inimii şi prin cultivarea iubirii, dar mai ales prin decizia de a iubi viaţa indiferent ce îţi oferă ea, întreaga călătorie se transformă într-o aventură care iluminează sufletul şi într-o excursie celestă.

Sporirea confortului este instantanee
Azi dimineaţă am citit în ziarul Chicago Tribune un articol despre un medic a cărui atitudine s-a schimbat dramatic după o experienţă teribilă şi neaşteptată care era cât pe-aci să îi pună capăt vieţii. Medicul era un cinic recunoscut de întregul spital la care lucra. Iarna trecută, el a coborât din maşină la ora 6:00 dimineaţa şi s-a îndreptat către staţia trenului suspendat care trebuia să îl ducă la aeroportul O’Hare. În timp ce traversa patru benzi în pasajul subteran care ducea către intrarea în staţie, târând după el geamantanul cu rotile, a fost lovit de un jeep care mergea cu mare viteză şi care şi-a văzut de drum, lăsându-l însângerat la Pământ.

Graţie rapidităţii şi devoţiunii echipei de paramedici care a ajuns la faţa locului, în numai câteva minute el a fost transportat la spital într-o ambulanţă, întins pe spate, cu gâtul şi capul protejate în mod corect. Printr-o coincidenţă, spitalul la care a fost dus era chiar cel la care lucra: Illinois Masonic.

Ajuns aici, el a fost întâmpinat în salonul de urgenţă de o echipă de colegi ai săi, care au făcut tot ce le-a stat în puteri pentru a-i salva viaţa. În mod miraculos, peste numai şase săptămâni medicul a putut merge din nou, iar după şase luni era perfect refăcut. Partea cea mai uimitoare este că experienţa l-a transformat în totalitate.

Ştiind cât de aproape de moarte a fost în acea dimineaţă întunecată şi friguroasă, el a ajuns să se bucure de fiecare moment petrecut pe Pământ, considerându-l un apogeu. Colegilor săi nu le vine să creadă că este vorba de acelaşi om care era cândva atât de negativist încât toată lumea îl evita. La ora actuală este atât de luminos şi de plin de iubire încât a devenit vedeta spitalului. Recunoscător pentru viaţa lui, el le recomandă tuturor bolnavilor pe care îi tratează să adopte aceeaşi atitudine faţă de viaţă. După o experienţă care aproape că l-a ucis şi pe care a atras-o prin propria sa negativitate, el a primit o a doua şansă şi a optat pentru a călători la o altă clasă, în condiţii mai confortabile. Plin de iubire de sine şi faţă de întreaga viaţă, medicul îşi consacră la ora actuală toate eforturile pentru a trezi iubirea îi toţi cei cu care are de-a face.

Rezervarea biletelor pentru zborul interior
Fă o pauză şi linişteşte-ţi mintea. Respiră profund şi relaxează-te. Notează în carneţelul tău răspunsurile la următoarele întrebări:

Dacă îţi priveşti retrospectiv viaţa, poţi spune că ai călătorit în general la clasa întâi, mergând cu viteza iubirii, sau consideri că a sosit timpul pentru o schimbare a condiţiilor de călătorie?
Este posibil să fi călătorit la clasa întâi în anumite domenii ale vieţii tale, dar nu în toate. Pentru a verifica acest lucru, răspunde la următoarele întrebări:

Îţi iubeşti şi îţi respecţi propriul corp?
Călătoreşti într-un vehicul solid, care te conduce fără niciun efort prin călătoria fiecărei zile, sau este cazul să te ocupi mai mult de corp şi de sănătatea ta?
Îţi iubeşti viaţa personală?
Eşti înconjurat de prieteni şi de membri de familie plini de bucurie, care îţi înseninează viaţa şi pe care îi iubeşti, sau de oameni care se află pe lista de aşteptare, care nu doresc altceva decât să îţi ia locul, să îţi fure energia, resursele şi timpul, pentru a le folosi în beneficiul lor?
Îţi iubeşti slujba?
Eşti angajat în ceea ce faci şi eşti tratat cu respect de colegii de muncă, sau suferi de unul singur în spatele avionului, lângă toalete, simţindu-te neiubit şi copleşit de responsabilităţi?
Te iubeşti pe tine însuţi? Te simţi competent, plin de încredere în sine? Consideri că îţi controlezi singur viaţa? Sau îţi doreşti să fii altcineva şi să ai o cu totul altă viaţă?
Lecţii de zbor elementare
Fă cerere pentru o îmbunătăţire a confortului
După ce ai răspuns la întrebările de mai sus, poţi identifica anumite domenii de viaţă în care nu călătoreşti la clasa întâi? Dacă da, poţi schimba această situaţie făcând cerere pentru o îmbunătăţire a confortului şi a condiţiilor de zbor. În acest scop, spune cu voce tare: „Mă simt plin de iubire şi de recunoştinţă pentru….”

Spre exemplu:                   

Mă simt plin de iubire şi de recunoştinţă pentru copiii mei…

Mă simt plin de iubire şi de recunoştinţă pentru că pot cumpăra produse proaspete de la piaţă…

Mă simt plin de iubire şi de recunoştinţă pentru mirosul din aer după o ploaie de primăvară…

Fă acest lucru de zece ori pe zi. De fiecare dată când umpli spaţiul gol […], găseşte un motiv nou pentru care te simţi recunoscător şi plin de iubire. În acest fel, îţi vei ridica starea de spirit şi îţi vei schimba atitudinea, observând din ce în ce mai frecvent lucrurile din viaţa ta pentru care merită să te simţi recunoscător. Dacă vei cultiva zilnic această atitudine, amintindu-ţi mai întâi de toate de lucrurile pe care le iubeşti, nu de cele pe care le deteşti, vei trece prin viaţă într-o stare de spirit complet diferită, îmbunătăţindu-ţi mult calitatea vieţii.

Schimbă-ţi în bine atitudinea
În ce domenii de viaţă îţi poţi schimba în bine atitudinea? Îţi place să te lamentezi? Să îţi plângi singur de milă? Te enervezi din nimic, dar eşti foarte indulgent cu tine însuţi? Dacă da, schimbă-ţi atitudinea şi comportamentul chiar de astăzi. Dacă este cazul să îţi ceri iertare de la cineva, fă-o chiar acum. Dacă te-ai comportat grosolan faţă de cineva, cere-ţi iertare. Dacă obişnuieşti să te lamentezi, încetează cu acest comportament şi aminteşte-ţi de toate binecuvântările de care te bucuri. Începând din acest moment, renunţă la negativitatea care te sufocă (inclusiv pe cei din jurul tău).

Lecţii de zbor avansate
Acceptă viaţa aşa cum este
Petrece-ţi ziua acceptând tot ceea ce ţi se întâmplă. Ori de câte ori ai parte de circumstanţe mai deosebite, bune sau rele, spune-ţi cu voce tare: „Accept această situaţie. Am multe de învăţat din ea. Sunt deschis în faţa ei. O iubesc. [Da, ştiu, este greu să spui aşa ceva, dar ai încredere în mine şi fă o încercare. Vei fi surprins cât de multe lucruri se pot schimba în bine dacă vei proceda în acest fel]. Mulţumesc pentru acest dar.”

Aplică acest procedeu deopotrivă pentru lucrurile bune şi rele care ţi se întâmplă. Spre exemplu, dacă eşti prins într-un blocaj de trafic sau într-o altă situaţie care pare fără ieşire, spune-ţi: „Accept această situaţie. Am multe de învăţat din ea. Sunt deschis în faţa ei. O iubesc. Mulţumesc pentru acest dar.”

Fă exact acelaşi lucru în cazul în care câştigi la loto, dacă îţi găseşti o slujbă bună sau dacă primeşti o promovare, dar şi dacă cineva drag te părăseşte. Reţine: atunci când călătoreşti cu viteza iubirii totul devine un dar, o oportunitate şi o lecţie prin care sufletul tău se maturizează. Dacă vei accepta şi dacă vei iubi toate aceste oportunităţi, îţi vei lua literalmente zborul.

La sfârşitul zilei recapitulează tot ce ţi s-a întâmplat. Stabileşte la ce clasă ai călătorit în ziua respectivă şi ce ai învăţat de-a lungul ei. Dacă lecţiile învăţate nu-ţi sunt foarte clare, ai răbdare şi culcă-te. Dimineaţa fă o nouă recapitulare. Mai devreme sau mai târziu, te vei convinge că merită să optezi pentru călătoria cu viteza iubirii.

O zi petrecută la clasa întâi
De-a lungul întregii zile consideră că toate experienţele prin care treci sunt petrecute la clasa întâi. Încă de la duşul de dimineaţă, aminteşte-ţi că există oameni care nu au apă pentru a face duş şi savurează experienţa care îţi este oferită. Bucură-te apoi de un dejun la clasa întâi, de o călătorie la clasa întâi până la serviciu şi de o zi de muncă la clasa întâi. Urmăreşte să sesizezi toate binecuvântările şi darurile surprinzătoare, fantastice şi uneori de-a dreptul miraculoase care îţi sunt oferite în decursul zilei.

De la cele mai mici surprize, cum ar fi faptul că ai găsit un loc de parcare chiar în faţa biroului tău, şi până cele mai neaşteptate, cum ar fi desertul gratuit oferit ca un compliment de proprietarul restaurantului tău favorit, remarcă toate avantajele călătoriei la clasa întâi pe care o faci.

Observă frumuseţea din jurul tău, deopotrivă în natură şi în oameni.

Observă inclusiv provocările „de clasa întâi” cu care te confrunţi.

Dacă cineva te întreabă: „Ce mai faci?”, răspunde-i: „Am o zi de prima clasă!”

About these ads
This entry was posted in Alte subiecte. Bookmark the permalink.

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s